Ce înseamnă deştept?

Chiar ţin minte clipa când prima data mi-am pus această întrebare şi nu am putut să răspund imediat? Eram încă copil şi până la acel moment îmi părea foarte clar – cel care are note bune şi foarte bune, cel care are o carieră de succes, cel care are o funcţie înaltă, cel care este apreciat public, cel care a scris o carte, cel care a compus un cântec etc., acela este deştept. De fapt oamenii îi apreciam în mare parte intuitiv şi conform opiniei pubice create de societatea în care m-am nascut şi în care trăiam. La sovietici lucrurile erau „foarte clare” – „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră”. Adică totul era colorat doar în două culori. Şi dacă partidul spunea ceva, acela era adevărul în ultima instanţă. Se răsfrângea aceasta şi la aprecierea inteligenţei umane. O persoana oarecare nu putea să publice o carte, să compunăun cântec …

Am avut norocul sau nenorocul, ca tot de ce ma preocupam sa pot cuceri relativ simplu – matematica, muzica, sport, lucrul fizic sau intelectual, … Dar in perioada maturizarii, unele probleme familiale, dar si unele gafe de ordin personal, m-au pus in fata unor intrebari la care nu puteam raspunde satisfacator si la care caut in continuare raspunsuri si nu sunt convins ca le voi gasi vreo data.

Eminescu ! Geniu al literaturii romane ! Cel mai mare poet roman ! – Insuccese majore in plan personal ! Cum ? Un geniu nu poate sa-si asigure un destin fericit  ?

Wolfgang Amadeus Mozart ! … ?

Évariste Galois ! … ?

Cum ? O persoana cu aptitudini intelectuale geniale nu poate sa rezolve niste probleme „simple” de viata, pe care le rezolva cu succes majoritatea oamenilor ? E destept el sau nu e destept ?

Aceleasi intrebari apar cand ne referim si la multe alte personalitati geniale…

Michael Jackson ! … ?

De fapt termentul destept e polisemantic si conform DEX-ului termenul admite urmatoarele tratari:

DEȘTÉPT, DEȘTEÁPTĂ, deștepți, deștepte, adj. – Lat. de-excitus.
1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală.
2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher.

Alte dictionare ofera aproximativ aceleasi definitii.

Cred ca e util sa ne referim si la dictionarul de antonime, care varsa lumina asupra acestui termen din alta perspectiva:

Deștept ≠ adormit, bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceput.

E interesant ca pentru antonimele acestuli termen exista mult mai multe definitii si sensuri, cum ar fi, spre exemplu, termenul prost. In DEX pentru acest termen avem urmatoarele definitii:

PROST, PROÁSTĂproști, proaste, adj., s.m.și f. – Din sl. prostŭ.
1. Adj., s.m. și f. (Om) lipsit de inteligență, fără judecată, fără minte; nătărău, nerod, tont, prostănac. ♢ Expr. Un prost și jumătate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ♦ (Om) care se încrede ușor; (om) naiv, credul. ♢ Expr. A-și găsi prostul = a-și găsi omul pe care să-l poată înșela ușor, pe care să-l poată duce de nas.
2. Adj., s.m. și f. (Înv. și pop.) (Persoană) fără știință de carte; (om) neînvățat, ignorant. ♦ (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat.
3. Adj. De condiție socială modestă, din popor, de jos, de rând. ♢ (În trecut)Soldat prost = ostaș fără grad; soldat.
4. Adj. Obișnuit, comun. ♦ De calitate inferioară, lipsit de valoare.
5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este așa cum trebuie (din punct de vedere calitativ, funcțional etc.); necorespunzător, nesatisfăcător. ♦ (Adverbial; în legătură cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ♦ (Despre situații, știri, întâmplări etc.) Neplăcut, nefavorabil, nenorocit. ♦ (Despre vreme) Nefavorabil, rău. ♦ Nepriceput, nepregătit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc.
6. Adj. Dăunător; neprielnic. ♢ Expr. Glumă proastă (sau de prost gust) = glumă fără haz, care supără, jignește. Vorbă proastă = vorbă îndrăzneață sau injurioasă; p. ext. ceartă.

Avand aceste definitii pentru termenii analizati si aplicandu-i asupra activitatii oamenilor ilustri se va constata ca nu putem da o caracteristica univoca. Fiecare dintre ei poate fi apreciat in anumite situatii ca mai putin destept.

Ultima afirmatie pare extrem de impertinenta, cand este folosita pentru niste genii.

Ca sa clarificam definitiv lucrurile ramane sa mai apelam odata la DEX si sa gasim definitia pentru termenul geniu:

GÉNIU, genii, s.n. – Din lat. genius, fr. génie.
I. 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare spirituală a omului, caracterizată printr-o activitate creatoare ale cărei rezultate au o mare însemnătate; persoană care are o asemenea înzestrare. ♢ Loc. adj. De geniu = genial.
2. Fire, natură, caracter specific.
II. (Mitol.; azi în stilul poetic) Spirit protector; duh (bun sau rău).
III. Armă militară care cuprinde trupe specializate pentru executarea lucrărilor de fortificații, de drumuri, de poduri etc.

E clar ca sensul ce ne intereseaza se refera la capacitatea creatoare a omului.

Lucrurile devin mai putin contradictorii. Notiunea destept este adeseori folosita intr-un sens practic, cu referinta la viata obisnuita a omului si la modul cum se prezinta el in relatiile cu alti oameni si la faptul de a intelege rapid realitatea. Dar aceeasi notiune este folosita si in contextul activitatii intelectuale a omului si in acest context se pare ca superlativul pentru destept ar trebuie sa fie genial. Dar deja din cele spuse reiese ca termenii se refera la domenii inrudite, dar nu neaparat ce coincid: destept – la capacitatea de a intelege rapid esenta lucrurilor, iar genial – la creativitate.

De fapt lucrurile acum au devenit simple. Daca termenul destept ar fi tratat ca un obisnuit adjectiv, lucrurile nu ar parea atat de neclare de la prima vedere. Totusi acest termen este folosit ca o caracteristica globala a omului si cand cineva este apreciat ca nu este destept, aceasta devine ofensator pentru persoana respectiva.

Voi incerca sa schitez o imagine a omului ca model matematic abstract, folosind termeni si concepte matematice – functii, ecuatii, inecuatii etc.

Din punctul de vedere fizic sau fiziologic, omul, intr-un anumit moment al vietii, poate fi descris printr-un sir de parametri:  inaltime, greutate, cantitate de sange, cantitate de carne, marime a creerului, cantiatatea de e
nergie si mancare, … Sunt mai multi parametri fizici, care depind de timp, si sunt intr-o interdependenta reciproca. Sa-i notam formal prin PF. Pentru un om viu valorile acestor parametri se incadreaza in anumite limite sau restrictii:

RFI <= PF <= RFS.

La fel pentru parametrii sociali si de mediu vom avea:

RSMI <= PSM <= RSMS.

Dar omul mai este si persoana morala, dotata cu intelect.

Parametrii de morala pentru fiecare persoana sunt diferiti. Ei depind la fel de timp si sunt restrictionati, adica variaza in anumite intervale. Fie PM parametrii de morala, iar RMI si RMS, restrictiile de morala (inferioare si superioare). Avem un sitem de restrictii:

RMI <= PM <= RMS.

Evident, toate componentele sistemului obtinut depind de timp, de restul parametrilor, dar si de anumiti factori aleatorii.

Evolutia omului in functie de timp, in perioada de la nastere pana la moarte, va fi reflectata de catre sistemul de mai sus prin modificarea componentelor sistemului. Valorile unora dintre acesti parametri sunt controlate de catre om. Prin alegerea valorilor va influenta asupra sistemului si asupra multora dintre parametri. Si perioada de viata a omului va depinde de alegerea valorilor pentru parametrii controlati de om.

Ajungem la etapa finala. Fiecare om realizeaza in viata sa anumite scopuri/obiective, constiente sau inconstiente, care pot fi reflectate cu ajutorul asa numitelor functionale obiectiv F(PF, PSM,PM), pentru fiecare dintre ele fiind specificate valorile preferate – optime (pentru functionale numerice – maxim sau minim).

In decursul vietii omul rezolva o problema dinamica multicriterila de teoria jocurilor, solutia careia nu depinde integral numai de alegerile pentru parametrii proprii:

F(TPF, TPSM,TPM) –> optim,

TRFI <=TPF <= TRFS,
TRSMI <= TPSM <=TRSMS,
TRMI <= TPM <= TRMS.

Litera T se foloseste aici pentru a sublinia ca in problema fiecarui om intra si componentele ce se refera la totalitatea membrilor societatii.

Problema de mai sus este intr-un anumit sens si modelul matematizat al omului.

Problemele se deosebesc de la om la om. Un om moral va avea mai multe restrictii morale, dar si multe funcionale obiectiv de tip moral.

Un om de afaceri va avea, de regula, mai putine restrictii si functionale obiectiv morale, dar mai multe functionale obiectiv ce tin de finante, proprietati etc.

Un geniu va avea asemenea functionale obiectiv si asemenea problema de rezolvat, pe care oamenii obisnuiti nu le vor avea. Sau daca problemele si se aseamana, geniul reuseste sa gaseasca si solutia, care influenteaza problemele si solutiile a foarte multi oameni si nu numai in perioada lui de viata.

Din perspectiva teoriei jocurilor, raspunsul la intrebarea de generic devine clar:

un om destept reuseste sa construiasca/inteleaga rapid si cu succes problema/modelul, dar nu si sa o rezolve intotdeauna ;

un geniu reuseste sa construiasca/inteleaga, nu neaparat rapid, un model/problema complicat/a, si ceea ce e definitoriu – reuseste primul sa o rezolve (pana la el nimeni nu a reusit sa rezolve asemenea probleme), iar solutia gasita influenteaza pozitiv asupra modelelor si solutiilor pentru majoritatea membrilor intregii societati, in decursul nu numai a unei generatii de oameni.

P.S. Vezi continuarea acestui eseu în postul „Formula înţelepciunii”.

P.P.S. Au trecut aproape două luni de la publicarea acestui articol şi cu o mare satisfacţie tebuie să constat că este unul dintre cele mai populare posturi de pe blog. Zilnic cel puţin o persoană îl accesează şi nu numai di România şi Moldova. Ar putea fi trase mai multe concluzii. Totuşi le las pe seama cititorului. Am doar o rugăminte: dacă materialul din articol se va folosi eventual de către cititor, să nu uite să facă referinţa la autor şi la adresă. Sănătate şi numai bine, dragă cititorule.

Anunțuri

2 comentarii la “Ce înseamnă deştept?

  1. Desteptul nu este neaparat si inteligent. Desteptul este un viclean, care stie sa scoata un cat de mic si de orice fel, profit din orice situatie; exemplu cel mai relevant este cel al unui politician. Dar daca alegi sa fii destept, te sinucizi din punct de vedere spiritual; asta si sunt politicienii: niste sinucigasi! ei nu vor putea niciodata sa devina intelepti. Niciodata. Poti fi inteligent, dar iarasi, nu neaparat vei fi si intelept. Intelectualii sunt oamenii logici, rationali, condusi doar de ratiune. Nu imi place sa fiu declarata o intelectuala, fiindca in cea mai mare parte a timpului din viata mea, sunt condusa de partea irationala a creierului, partea dreapta. Ea este partea creatoare, intuitiva, religioasa (nu credincioasa) a omului. Un om religios nu este neaparat un om credincios ci, este un om care isi lasa intuitia sa isi spuna cuvantul.

    scuze, pentru atata vorba…

  2. Cred ca un om destept nu neaparat trebuie sa fie şi rau. E o calitate care poate să se îmbine armonios cu alte calităţi, inclusiv cu cele pe care le subliniaţi dumneavoastră. Dacă rămânem la definiţia că un om deştept doar înţelege rapid lucrurile… Atunci în rest pot fi diverse alte calităţi, combinaţiile cărora ne vor da şi diverşi oameni… Iar politicienii… Din păcate rămân doar politicieni…
    Vă mulţumesc mult pentru comentarii interesante 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s