Limba noastră cea română

Pe 31 august se împlinesc 20 de ani de la decretarea limbii române drept limbă de stat şi trecerea la grafia latină. Decizia a aparţinut sutelor de mii de oameni, aflaţi la 27 august 1989, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din capitală.

Au fost clipe de mare avânt patriotic şi naţional. Dacă moldovenii au şi fost cândva fericiţi – cred că au fost anume în  acele clipe.

Timpul a trecut. Situaţia s-a schimbat spre bine, dar nu într-atât ca să putem spune că limba română e la sine acasă pe teritoriul Moldovei. Numeroşi rusofoni ne sfidează dispreţuitor limba în continuare. Se comportă aşa şi deputaţii comunişti din Parlamentul Moldovei, precum şi funcţionarii de stat.

Totuşi avem şi multi vorbitori de limba română care o posedă perfect, spre deosebire de anii de pomină.

Ne bucură nespus de mult tinerii, şi nu numai acei care au făcut studiile in România.

Neliniştesc unele lucruri stranii care se întamplă în spaţiul lingvistic românesc, chiar pe teritoriul României. E suficient să ne referim la moda ce persistă în România pentru folosirea denumirilor şi termenilor de provenienţă engleză. Persoane talentate se prezintă foarte bizar când folosesc anglicisme, când folosesc termeni englezi pentru denumirele colectivelor artistice. Li se pare ca se postează într-o categorie mai elevată/superioară dacă folosesc cuvinte străine? Total fals !

Bizare sunt şi unele întruniri ştiinţifice.

Am avut ocazia să particip la mai multe întruniri de acest fel pe teritoriul României şi m-a şocat că în ultimul timp majoritatea absolută a românilor prezintă rapoartele în engleză. Se întamplă tocmai ceea ce ne deranja şi ne deranjează în continuare pe vorbitorii limbii române în Moldova. Dacă într-un grup de moldoveni vine un rusofon, toţi imediat încep să vorbească în rusă, ca să se simtă bine rusofonul. În România e mai grav – chiar dacă la întrunire sunt doar români, rapoartele se prezintă în engleză, să nu-i supere cumva pe englezii din Marea Britanie, pe americanii din SUA sau pe cangurii… of scuze – pe australienii din Australia 😦 Poate ar fi mai bine să se prezinte rapoartele in chineză? Chinezi sunt mult mai numeroşi şi e păcat să supărăm atâta puzderie de oameni.

Dar literatura de specialitate ? Ma refer mai ales la domeniul informatic. Găsirea unor echivalente româneşti cere efort şi muncă, de aceea foarte mulţi autori de cărţi folosesc fără adaptări termenii din engleză, chiar dacă sună uneori foarte straniu, supărător şi de neînţeles în limba română.

Limba engleză a înregistrat deja mai mult de un milion de cuvinte distincte. E poate cea mai bogată limbă din lume. Se străduiesc să nu rămână în urma lor şi alte popoare. Comparând din această perspectivă limbile rusă şi română îţi dai seama cât de puţin se lucrează în spaţiul lingvistic românesc pentru a îmbogăţi limba şi a nu rămâne în urma altor popoare. Se creează impresia că se face tot posibilul ca limba română să conveargă într-un viitor îndepărtat la limba engleză, nu să se dezvolte viguros pe rădăcinile proprii.

Odihneşte-l în pace Doamne pe George Pruteanu că mare om a fost, dar miluieşte-ne Doamne şi pe noi  – deschide ochii şi altor oameni de cultură, ca să-i ia exemplul şi să-i continue cauza !

Măreţia unui popor se atestă şi prin frumuseţea şi bogăţia limbii.

Să nu uitam de acest lucru! Să fim mai patrioţi şi mai puţin meschini ! Să fim mai responsabili şi mai puţin leneşi ! Să muncim cu toţii la cultivarea limbii noastre – Limba Română.

Anunțuri

4 comentarii la “Limba noastră cea română

  1. Îmi pare rau, dar nu am vazut o sectiune de link exchange sau de contact pe blogul tau, asa ca am sa las comentariul meu aici.

    Sunt Gabriel URSAN si te invit sa facem un schimb de link!
    Iata un link direct catre sectiunea mea de pe site dedicata link exchange-ului http://www.gabrielursan.ro/link-exchange/
    Nu este neaparat nevoie sa pui un banner, link-ul ti-l ofer doar pentru a citi câteva mici detalii despre blogul meu.

    În cazul în care esti deacord cu schimbul de link-uri, te rog sa îmi lasi un comentariu în sectiunea special destinata, de pe blogul meu.

    Mulţumesc!

  2. Dragă prietene,

    Am ajuns, în sfârşit, şi la momentul când am început să mă
    clarific cu link-urile. Dacă mai doreşti să faci schimb de link-uri, mă poţi trece în blogroll sub numele VALU(L), URL valungureanu.toateblogurile.ro şi descrierea – Valorile vieţii.

    Sănătate şi numai bine 🙂

  3. În România e vorba de un alt fenomen psihologic, care nu e legat de supărarea „fratelui mai mare” asumat de români la un moment dat. Nimeni nu vrea să pară „retrograd” prin folosirea românei la comunicările ştiinţifice, toţi vor să pară „progresişti”, folosind engleza. În România există o propagandă agresivă, chiar dacă nu la vedere, ce vizează preamărirea Ocidentului, lucru care a determinat o emigrare masivă. Iar cei rămaşi în ţară vor să nu rămînă mai prejos faţă de cei emigraţi şi atunci se „occidentalizează” şi ei prin ce le e mai la îndemînă, adică prin corcirea limbii cu engleza, lucru care în capul lor le asigură o spoială de occidentali.

    Este deci vorba pur şi simplu de exhibiţionism, pentru că încă din secolul al 19-lea s-a creat impresia că limbile europene occidentale sînt mai bune decît româna, deci e neapărată nevoie ca româna să se adape masiv din ele, importînd chiar şi termeni pentru care româna avea deja cuvinte foarte bune. Aşa că ceea ce s-a făcut în secolul 19 cu franceza, cînd s-au importat mult mai multe cuvinte decît era nevoie pentru modernizarea limbii, se face acum cu engleza. Diferenţa e că în secolul 19 importul de franţuzisme s-a făcut de către elitele culturale, în timp ce azi importul de englezisme se face de către toată populaţia. Şi mai e o diferenţă. Elitele culturale din secolul 19 au adaptat franţuzismele la limba română, pe cînd populaţia de azi bagă englezismele neadaptate în română.

    Şi de fapt problema are rădăcini mai adînci, de cînd cu reromanizarea din secolul 19, atunci cînd s-a dat semnalul că româna evoluată natural nu e bună, pentru că nu are strălucirea latinei. Astfel a fost posibil să se facă o crimă la adresa limbii române prin înlocuirea cuvîntului românesc „sînt” cu latinismul „sunt”, care n-a existat niciodată în română. Chiar nu e de mirare că lumea vrea să bage englezisme neadaptate în română, e doar o continuare a ceea ce s-a început cu latinismul „sunt”, care nu e adaptat pentru vorbire, de aceea marea majoritate a românilor de orice vîrstă folosesc în continuare cuvîntul românesc, „sînt”. Ce să mai vorbim de stupizenia de a avea două litere diferite (Î şi Â) pentru acelaşi sunet (I posterior = Î), justificată tot prin exhibiţionism lingvistic…

    Pînă la urmă ce se întîmplă acum este din cauza greşelilor făcute în trecut din care nu s-au tras învăţămintele cuvenite. Cine seamănă vînt culege furtună, iar cine seamănă străinisme culege o limbă haotică, în care nu se mai respectă regulile de scriere şi pronunţare.

  4. Probabil, e vorba şi de un complex de inferioritate sau de lipsă a demnităţii. Dacă singur nu te respecţi, cum să te respecte alţii?

    Sunt convins că va fi depăşit odată cu afirmarea românilor în diverse domenii de prestigiu.

    Totuşi fenomenul trebuie conştientizat acum şi eliminat cât mai curând din viaţa publică.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s