Visul

Se afirmă că visul durează fracţiuni de secundă, iar filmele, seriile, fragmentele lui se derulează cu viteza gândului. O fi el aşa, dar sunt şi visuri care nu se încadrează în vieţi întregi, şi vieţi întregi care se cuprind într-un vis.

Veacul fiecărui om e marcat de evenimente şi oameni care îi decid destinul. Şi visul este un eveniment, şi se întâmplă că şi el poate să schimbe viaţa. Mi s-a întâmplat de curând aşa ceva, la câteva săptămâni după moartea mamei Zina. A decedat în braţele mele, măcinată de o boală cumplită, în conştiinţă perfectă până în ultimele clipe de viaţă.

Trecuse mai mult timp şi nu reuşeam să mă împac cu plecarea ei. Sunt dureri pe care nu le poţi accepta vre-o dată. Fusese nu numai un pedagog de excepţie, cu har de la Dumnezeu, nu numai o mamă şi o soţie iubitoare şi grijulie, dar şi o femeie „care se naşte o dată la o sută de ani, o sfântă pe acest pământ”, afirmaţii ale colegilor şi elevilor ei, cărora le-a cultivat, în primul rând, omenia, dar şi dragostea de fizică în decursul al 36 de ani de lucru.

Rămasă orfană de tată după război, mama Zina, cu sora ei Maria, cu bunica Ana şi străbunica Varvara, au reuşit să evite deportările doar mulţumită unui om cu suflet mare şi cu credinţă în Dumnezeu, care le-a „şoptit” la timp să se ascundă. O viaţă întreagă au fost recunoscătoare şi acelui om, dar şi viei din lucniţă care le-a servit de „adăpost” şi le-a salvat de Siberia. Bunica a îngrijit de acea vie până la ultima ei suflare. O vie moldovenească din care prepara un vin delicios, de care nu am mai gustat vre-o dată în altă parte. Rămase fără avere după colectivizare, au trecut prin foamea postbelică de rând cu majoritatea moldovenilor. Şi de rând cu toţi moldovenii au început să se adapteze noii vieţi de după război. Bunica Ana a avut o vorbă pe care a repetat-o până la moarte, că „trăim într-o ţară de hoţi şi curvari”.

La şcoală mama se evidenţia printre colegi. Profesorul care le preda fizica, evreu de origine, a sfătuit-o insistent pe bunica s-o trimită pe  mama mai departe la studii. Şi bunica a ascultat sfatul. Mama a plecat din Molovata natală, căreia i-a dus dorul tot restul vieţii, îndeosebi casei natale, situată pe malul înalt al Nistrului, nu departe de biserică, de unde se deschide o privelişte de vis peste cotul Nistrului, acolo unde râul e cel mai lat. A urmat studiile medii în Susleni. Apoi a absolvit fizica – a doua promoţie a Universităţii Pedagogice din Tiraspol. Pe timpul sovietic se mândrea că fusese colegă de grupă cu Dumitru Zidu, fost ministru al educaţiei, precum şi cu alte personalităţi marcante de atunci. Dar după 1989 Zidu a devenit antinaţionalist şi maică-mii îi era doar jale de el. Ea a fost patriot şi iubea Moldova, iubea foarte mult muzica şi tradiţiile moldoveneşti. Citea ziarele şi revistele autohtone. Asculta şi privea cu predilecţie emisiunile moldoveneşti. Era întotdeauna bine informată şi avea permanent punctul propriu de vedere pe care îl promova continuu.

parintii

Părinţii s-au cunoscut în Cuizăuca, tata fiind originar din Crăsnăşeni, raionul Teleneşti. S-au căsătorit, au activat acolo cu dăruire şi cu succes. În şcoală chiar şi cabinetele le erau vecine. Ne-au crescut şi ne-au pus la cale pe trei feciori. Toţi avem studii superioare: un matematician, un fizician şi un contabil. Au construit o casa mare, au ţinut o gospodărie bună. Fiind pensionari, într-un anumit moment aveau 5 vite, 3 porci, găini, raţe, gâşte. Îngrijeau de pământ: vie, livadă de meri, popuşoi, răsărită,… Nu aveau mult pământ, dar prin muncă şi mare grijă reuşeau sa aibă de toate. Nu s-au înstrăinat şi nu s-au ruşinat nici o dată de originile ţărăneşti. Au iubit Cuizăuca şi şi-au dorit ambii să fie înmormântaţi acolo.

I-am iubit şi stimat pe ambii părinţi, dar pentru noi copiii lor, mama era autoritatea supremă. Nu ne puteam imagina lumea fără ea. La moartea ambilor părinţi, am plâns ca nişte copii. Dar la moartea mamei, probabil şi de aceea că ne despărţeam de casa natală, de satul unde am crescut, durerea era insuportabilă. Nopţile se contopiseră cu zilele.

Şi iată atunci, după vre-o trei săptămâni de la înmormântare, am avut un vis color, în câteva fragmente. Se făcea că eram în poarta casei în care am copilărit şi peste drum, pe un mal de înălţimea unui scaun, şedeau doi oameni: unul alb şi unul cafeniu. Cel cafeniu s-a ridicat şi s-a pornit spre mine, dar la un moment dat, când a ajuns în mijlocul drumului, a dispărut. M-am întors să intru în ogradă. În fundul ogrăzii, peste gard, înfloreau vişini, iar prin ogradă umblau raţe albe şi nişte răţuşte de un galben foarte viu. În stânga era casa, pe care o simţeam a noastră, dar arăta altfel. O uşă mare la înălţime, deschisă în ambele părţi, intrarea fiind acoperită de un voal alb, purtat de vânt. Simţeam în încheieturile mâinilor, undeva deasupra mea, că mama era acolo. Iar de după voalul imaculat din uşă am auzit vocea chiochii (tanti) Anisia, vecina, pe care o văzusem ultima oară cel puţin cu 20 de ani în urmă: „Valeri, Zinaidei Ilinicina (aşa o numeau consătenii pe mama – în manieră rusească) îi este foarte bine unde este acum…”. Simţeam undeva că şi mama este prezentă la acele cuvinte şi încuviinţează cele spuse. Visul s-a terminat. Am adormit pentru prima dată într-un somn adânc. Când m-am trezit dimineaţa, îmi recăpătasem calmul şi echilibrul obişnuit, dar şi o încredere divină că Dumnezeu a primit-o la sine pe mama cu dragoste.

Anunțuri

2 comentarii la “Visul

  1. Trist, dureros de trist… Stiu ce ai simtit pentru ca si mama mea a murit la fel, rapusa de o boala necrutatoare si ingropata de ziua mea , cand implineam 55 de ani…
    Visul tau e ca o prelungire a iubirii ei pentru tine… E undeva prin preajma si te vegheaza…
    puiuolaru6057

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s