Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[3]

Continuare…

10 ianuarie 1996. Ora 1500.

Am hotărît să mai scriu cîte ceva. E iarnă, e frig, facem focul, avem lemne, avem şi cărbuni, o iarnă de care de mulţi ani nu a fost prin Moldova. Lumea vorbeşte că va fi un an bun. Vom trăi şi vom vedea.

Chiar dacă e iarnă, noi nu stăm permanent în casă, trebăluim prin ogradă, curăţim păpuşoi, hrănim animalele, pe Rujana, pe Sîmbotica, pe Bujorel, purcelul, păsările, cîinii Bobina şi Bobic, iar Băna e cea mai obijduită – stă pe cuptor şi doarme, toarce. Însă şi Băna are de treabă să prindă şoriceii, şobolanii din pod, din sărai şi de unde îi mai pică.

Anii cei mai frumoşi din viaţă au trecut, anii copilăriei, ai tinereţii, anii cînd lucram şi parcă aveam un rost în viaţă, iar acum la ce te poţi gîndi – la nimic. Nimeni n-are nevoie de tine, papă şi liuliu, la nimeni nu te duci şi nimeni nu-ţi vine.

Acum, cînd scriu, mă gîndesc că am avut multe clase cu care organizam diferite măsuri, care mă ridicau parcă la cer pe mine, dar mai mult pe copii.

picture1

1959clasa8

picture3

picture2

Prima mea clasă de absolvire (11 clase) 34 de elevi, au terminat 33, un băiat înainte de Anul Nou a plecat în armată şi au rămas 33. Eram tînără, micuţă faţă de ei şi tare mai retrăiam că n-am s-o termin cu bine, dar Domnul m-a ajutat şi am scos-o la capăt binişor. La ultimul sunet fetele plîngeau, era mare tristeţe.

Au urmat apoi alte clase, alţi elevi şi pe toţi îi iubeam, îi stimam şi ei îmi răspundeau reciproc.

ultimii-ani

2 februarie 1996. Ora 1630.

E sărbătoare şi am hotărît să scriu cîte ceva. A trecut şi Anul Nou. Acasă sînt doar eu cu Andruşa. Ne este trist. De sărbători n-a venit nici unul dintre cei apropiaţi. Joi 11 ianuarie, stil nou, ne-am culcat. E ora 18:00. S-a auzit o bătaie în uşă. Am deschis şi în acest moment a venit cea mai mare bucurie, au intrat Mihai cel mare, Zina, Vlad şi Tatiana (prietena lui Vlad). Au venit cu de toate, ca la sărbători. Am stat la masă. Am stat de vorbă. Acestea au fost orele cele mai fericite.

Copiii au plecat şi noi am rămas ca şi mai înainte, străini ca nişte pustnici.

E greu cînd eşti bătrîn şi aştepţi în fiecare zi ca cineva să vină (copiii, rudele).

Iarna aceasta e foarte grea, omăt, ger. Bine că sîntem sănătoşi.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s