Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[4]

Continuare…

9 martie 1997. Duminică. Lăsatul secului.

De postul cel mare am fiert nahut. Primăvara vine, dar sîntem trişti. Am primit la 1 martie pensia pe luna ianuarie, dar am şi cheltuit-o. Am dat datoriile, am cumpărat medicamente de 60 de lei pentru Rujana. E bolnavă de picioare. Nu se poate scula de slăbiciune. O aşteptam să fete, dar cine ştie ce va fi. Numai unul Domnul de sus ştie.

Sunt foarte tristă. De la copii nu avem nici o veste de la sfîntul Vasile (1 ianuarie pe vechi).

14 martie 1997. Sfînta Eudochia. E ziua de naştere a lui Valeriu. E ora 1130.

E sărbătoare. Stau pe marginea cuptorului. Ascult radioul şi am hotărît să fac nişte notiţe.

Duminică 9 martie seara la orele 18:00 m-am dus să văd cum se simte vaca şi lîngă dînsa numai ce fătase un viţeluş – Dumănel. Nu ştiam ce să fac. L-am chemat pe Ionică (Deleu) vecinul. A venit, dar nu ştia ce trebuie de făcut. Mi-a zis s-o chem pe Paşa de la Aniuta. A venit. Am muls vaca aşa cum era culcată. Puţin lapte. Am luat viţelul în casă. L-am hrănit. A doua zi, luni, l-am chemat pe Visarion şi i-a cusut matca. Vaca s-a ridicat în picioare.

Azi, vineri, 14 martie 1997, afară la soare stă Rujana cu Dumănel.

Am pus bobul în pamînt. Avem mult de lucru.

Copiii mamei. Vă doresc să fiţi sănătoşi, norocoşi şi cuminţi.

29 aprilie 1997. Ora 1200. A treia zi dupa Paşte.

Am adus buruian la vacă. Am venit în casă şi am hotărît să fixez faptul că în sîmbăta de Paşte au venit acasă Vova cu Tatiana, Mişa cu Zina şi Mihaela. Cu dînşii au venit şi Mihai, şi Dorin. Valeriu şi Valentina nu au venit. Mi s-a spus că au mult de lucru. Îi cred şi îi înţeleg.

Mie mi-a fost ruşine că nu am avut cu ce să-i primesc ca lumea, dar cred că m-au iertat. Da, ţin să spun încă odată că tare m-am bucurat. Înţeleg că cineva este pe pămînt care se gîndeşte şi la noi. Aceştia sunt copiii noştri. Le doresc să fie sănătoşi, cuminţi şi înţelepţi.

15 iulie 1997. E marţi. Ora 1200.

Am scris în cărticica pentru lumină, ca mîine să plec să plătesc pentru lumină. Sîntem acasă fiindcă în ajun a plouat, am spălat cîte ceva şi dînd de acest caiet am hotărît să scriu că tare îmi este dor de voi, copiii mamei. Vă spun că am fost bucuroasă, că o săptămînă de luni pînă luni a fost Marusa, nana voastră, sora mea. M-a ajutat mult. Am făcut compot. A fost cu rîndul cu vacile cu noi. Am fost la prăşit: la Ancher, pe capul dealului, peste rîpă, la vie în deal. Mai avem de prăşit la Roşcana, acasă, la lot şi e gata cu prăşitul în anul acesta.

Deocamdată e bine. Ne plouă. Plantele sînt frumoase. Mulţumim Domnului.

Tare îmi este dor de voi. Vă aştept. Ştiu că sînteţi ocupaţi, nu vă arde dorul de mine. Ce să fac. Vă aştept. Toate cele bune.

11 septembrie 1997. Joi. 1030.

Am venit de la poştă. Am plătit lumina. Mi-am amintit să scriu cîte ceva.

A trecut vara. Am prăşit. Avem păpuşoi. Să ne ajute Dumnezeu să-i aducem acasă. În timpul verii au fost pe rînd acasă Valeriu, Valea cu Dorin şi Mihai. Apoi la o săptămînă au venit Mihai şi Zina cu Mihaela. Şi în ultimele zile ale lui august au venit Vlad cu Tatiana.

cireseledorinmihai

Cu Mihai şi Dorin ne-am împăcat foarte bine cît s-au aflat în vacanţă. Ne-au ajutat la adus viţelul, la adus buruian, mere şi multe altele. Mihaela a stat puţin, dar ne-a plăcut cîte poezii ştie.

Am fost tare bucuroasă, copiii mamei, că nu ne uitaţi şi mai veniţi pe acasă. Voi toţi aţi plecat fiecare la locul său de muncă, de studii. Noi am rămas, şi din nou sînt tristă şi aştept. Ce să-i faci. Aşa e viaţa.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s