Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[6]

Continuare…

            6 februarie 2000. Duminică. Ora 1444.

            Mi-am amintit ce mi-a spus Mihai (Mişa) – să mai scriu în caiet.

            Ce să vă spun. E greu la bătrîneţe cînd n-ai pe nimeni apropiat şi totuşi viaţa merge înainte. Ce ziceţi?

            Au trecut toate sărbătorile. De noi şi-au amintit Zina cu Mihaela. În ziua de sfîntul Vasile cel Mare au venit ele pe ninsoare şi frig să ne vadă, să ne samene. Fiţi sănătoase dragele mele şi aşa să procedaţi toată viaţa.

            Băieţii şi fetele mamei. Vă duc dorul la toţi. Nu uitaţi ca aveţi părinţi şi măcar cîte o dată vizitaţii, desigur dacă e posibil.

            E luna februarie – luna lui Vlad, a lui Dorin şi a Danielei. Mult aş dori să vă văd, să vă felicit, să vă spun un cuvînt personal.

            Marţi, 1 februarie – ziua lui Vladimir. Am fost la Orhei. Am vîndut cu Andruşa nişte miez de nucă. Am cumpărat de ale gurii şi am venit acasă. Am făcut focul. Am mîncat şi ne-am culcat. Cînd dormeam, ne-a trezit hămăitul lui Bobic. A venit Mihai. Ne-am bucurat mult. Am mai aflat cîte ceva de ceilalţi ai noştri. A stat acasă o zi şi a plecat. Iar am rămas trişti ca şi mai înainte.

            Nu trece o zi să nu-mi amintesc de fiecare din voi.

            Se apropie 14 februarie – ziua Danielei. Micuţa Daniela. Nu ştie ea nimica şi e bine că nu ştie. Mă doare şi iar mă doare că Mămica şi Tăticul nu sînt cu puişorul lor, sfînt şi scump. Dar n-ai ce face. Aşa e viaţa, aşa-s azi timpurile.

            Vlad eşti şi vei fi fericit cînd vor fi fericite şi bucuroase cu tine Daniela şi Tatiana. Te felicit pe tine şi pe fiica ta Daniela cu zilele de naştere. Vă doresc să fiţi sănătoşi, bucuroşi cu întreaga familie.

            Pe 29 februarie e ziua de naştere a lui Dorin, zi pe care o sărbătoreşte o dată în patru ani.

            Dorin, bunica îţi doreşte sănătate, fericire, succese mari la studii. Să absolveşti cu succes Liceul. Mult aş dori să te văd, dar e greu cînd eşti bătrîn.

            Ce să spun. E de-ajuns. Punct. Ora 1527.

            27 februarie 2000. Duminică. Ora 1439.

            Am hotărît să scriu fiindcă e sărbătoare, nu lucrez şi îmi este tare trist. Nu-i lumină, nu vorbeşte radioul. Aşa-i – ce să faci.

            Aseară n-am avut lumină. S-a rupt un fir pe linie. Dimineaţa a fost legat. Totul e în ordine. De ar fi lumină.

            Puii mamei pui. Îmi este trist, amar şi greu. Nu am în vedere partea materială, dar cea spirituală. Nu ştiu ce cuvinte să folosesc pentru a descrie situaţia.

            Material – să mulţumim Domnului, avem cu ce trăi.

            Ne lipsiţi voi, puii mamei. Vă aştept, aştept şi tot aştept. Îmi este dor tare, tare de voi toţi.

            Am aşteptat să vină careva acasă, să trimit cîte ceva pentru a pune pe masa de sărbătoare a lui Dorin şi a Danielei, însă aşa şi n-aţi venit. Eu vă cred. Nu vă învinuiesc pe nimeni. Voi aveţi griji mult mai mari, dar eu ce griji am ?

            Dorin, tu în acest an sărbătoreşti cu adevărat ziua de naştere la 29 februarie. Ce fericire e să te naşti la 29 februarie şi să sărbătoreşti deosebit ziua de naştere o dată în patru ani!

            Dorin, bunica îţi doreşte sănătate, bunătate, succese la studii şi ani mulţi, mulţi şi toţi fericiţi.

            A trecut şi ziua Danielei. Micuţa a împlinit 2 anişori. Tu micuţo azi nu poţi citi, dar va veni timpul, vei creşte. Să-i spui mamei, tatei să citească aceste rînduri. Daniela, bunica de la Cuizăuca tare doreşte să te vadă, însă e imposibil. Creşti sănătoasă, voioasă. Să nu ştii de nevoi. Ne rugăm cu toţii lui Dumnezeu să fiţi cît mai curînd împreună cu mama şi cu tata.

            Voi, Tanea şi Vlad, nu uitaţi că aveţi o mare bogăţie, dar ce bogăţie (?!) – de care voi la orice pas să nu uitaţi şi cît mai curînd să fiţi împreună.

            Pentru ziua de azi e de-ajuns. Punct.

            23 aprilie 2000. Duminică. Ora 1520. Ziua floriilor.

            Ia m-am mai gîndit să mai scriu cîte ceva. De cînd am scris au trecut aproape 2 luni, în care multe am avut „bune”. Am trecut prin „bucurii”.

            Au fost acasă Valeri şi Mişa.

            Apoi Valeri peste 2 săptamîni iar a venit. Vineri, pe data de 24 martie, noaptea, m-am dus la biserică să mă mărturisesc, pentru a mă împărtăşi. Cînd am venit acasă, înaintea mea şi el a intrat.

            Sîmbătă, am plecat la biserică şi m-am împărtăşit. Am venit acasă, am făcut ce am putut, am mîncat, iar pe urmă, ca acasă, am stat de vorbă. I-am povestit verzi şi uscate. Orele de vineri pînă duminică au fost pentru mine ore de rai.

            Valeri, tu ai un suflet mare. Eşti bun. Vlad de multe ori îmi spunea că tu, Valeri, sameni cu mine, eşti ca mine.

            De cînd ai fost tu Valeri, nu ştiu nimic despre voi. A trecut o lună şi eu tot aştept şi aştept. Sper că de paşte veţi veni. Vă aşteptăm.

            Acasă, acum avem ce lucra. Punem în pămînt. Mai avem de semănat la Ancher şi Roşcana şi peste rîpă.

            Am primit pensia pe luna iunie 1999. Vom folosi banii la semănat. De ajuns. Punct.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s