Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[9]

Continuare…

19 aprilie 2001. Joi. Ora 1300.

Afară e negură. Plouă încet. Nu putem lucra şi iată am hotărît să scriu cîte ceva.

Am sărbătorit Învierea Domnului. Am fost cu Elena Gobjilă la biserică la sfinţit pasca. Am venit acasă, am mîncat, apoi am dormit. Mă sculam, mîncam cu bunelul, apoi iar la dormit. Şi aşa pînă seara. Am ieşit pe prag şi cînd ca prin minune apare Valeriu.

Dumnezeu n-a uitat şi de noi. Ne-a adus cea mai mare bucurie. Am intrat în casă şi bucuria creşte. Ne-a dat scrisoarea de la Vova, apoi pe rînd fotografiile şi toate celelalte. Pe neprins de veste pe televizor a pus un ziar cu doua cărţi. Eu, adică noi, am crezut că şi-a luat de citit. Cînd îi zice lui Andruşa: „Ia vezi ce scrie pe coperta cărţii”. Nici nu ne puteam da sama că e scrisă de Valeriu.

Am luat-o, am citit pe copertă, apoi deschid şi citesc, dar el, Valeriu, zice: „Citeşte sus în dreapta”. Acolo: „Cartea aceasta o închin mamei Zinaida”.

Doamne, îţi mulţumesc de marea bogăţie pe care mi-ai dat-o – copiii. Înţelepţi, cuminţi, deştepţi. Valeriu în aceste zile mi-a dat atîta speranţă în viaţă, că nu sînt în stare să descriu aşa ceva.

Vladimir, nici nu-ţi poţi închipui cît de mult preţuiesc activitatea ta departe de noi, de patrie. Aproape zilnic citesc scrisorile (2) de la tine, iar acum privesc şi fotografiile.

Mă bucur de voi toţi. La radio e „O melodie pentru tine”. Punct.

26 iunie 2001. Marţi. Ora 1840.

Afară plouă. În genere, în  luna iunie a plouat mult. E greu de prăşit. E mult buruian în aproape toate ogoarele pe care le avem, dar sperăm că se va face bine şi iar vom prăşi.

Din copii acasă nu a fost demult nimeni. Sîmbătă am vorbit la telefon la Negruţă V.S. cu Valeriu. M-am bucurat că în sfîrşit şi-au mărit spaţiul locativ, în sfîrşit pot să trăiască şi ei mai comod. Tare aş dori să văd unde şi cum trăiesc ei, unde locuieşte Mihai cu familia sa. Tare, foarte tare doresc să vă văd pe toţi, dar viaţa e aşa că nu-i posibil. Ce să fac? Răbd şi tac.

Îmi este foarte jale că cuscra Vera e bolnavă. Cîte îndură sărmana Zina. Trebuie de luptat în speranţa că totul va fi bine.

Mihai mi-a spus că la Vladimir treburile cu lucrul nu merg chiar atît de bine. De ce oare aşa se întîmplă? Să aşteptăm cu răbdare. Vor veni vremuri mai bune.

Mihai, tu vezi, ajut-o pe Zina. Susţine-o. Se apropie ziua Mihaelei. Aş vrea să vă ajut cu ceva să însemnaţi ziua fetei.

Mihai mi-a spus că Valeriu a sfinţit apartamentul. E foarte bine. Dacă venea acasă, cu ceva poate că-i ajutam.

Cînd mi se face tare dor de voi citesc scrisorile (2) primite de la Vladimir şi parcă puţin îmi trece dorul. Aşa şi zic – am primit din nou scrisoare de la Vladimir. Apoi privesc fotografiile pe care ni le-ai trimis de acolo din Italia, din Roma.

5 august 2001. Ora 1400. Duminică.

Sărbătorim. Afară e arşiţă. Nu poţi face nimic. Căldura te doboară. Dar să aşteptăm că se va răci şi poate va da Dumnezeu să ploaie.

În iulie acasă au fost Mihai cu Dorin. Le mulţumesc că mi-au ajutat foarte mult la prăşit la Capul Dealului, la Roşcana. Am fost cu rîndul cu vacile două zile.

Au venit acasă Mişa cu Zina şi Mihaela. Am stricat cuptorul din sărai şi acum Ion Deleu (vecinul) a început să-l construiască.

La unu august a venit acasă Valeriu, iar joi, 2 august, am sărbătorit sfîntul Ilie. Seara a sunat Valea şi i-a spus că Leonid Gherman a murit şi vineri, de dimineaţă a plecat la Chişinău.

Ce pot să spun? Mă bucur de înţelepciunea pe care o au Valeriu şi copii lui.

Valeriu mi-a spus că la Vladimir e totul normal. Doamne, dă să fie aşa.

Vladimir, vezi, fii sănătos şi cuminte.

26 august 2001. Ora 1300. Duminică.

Am fost la Ancher. Am văzut popuşoii şi răsărita. Din cauza secetei roada e slabă, însă cît este s-o păzească Domnul şi să fie adusă acasă.

De la 3 august nu ştiu nimic despre voi, puii mamei. Mă arde aşa un dor de voi toţi, că nici nu ştiu ce să fac.

Am făcut cuptorul. Să-i dea Dumnezeu sănătate lui Ionică. Îi mulţumesc că a făcut acest lucru. Doamne! Cînd aţi fi văzut voi ce om este, cîtă înţelepciune are. Aşa un tată nu poate să aibă copii răi. Aşa şi este. Toţi copiii lui sînt oameni la locul lor.

De copt încă nu am copt. Aştept poate careva dintre voi va veni acasă şi atunci am să coc.

De lucru avem mult. Doar e toamnă. Încetişor vom face ce vom putea.

Mă rog bunului Dumnezeu să vă dea înţelepciune omenească, să vă iubiţi soţiile, să le stimaţi, să le ajutaţi, să vă iubiţi copiii, să-i creşteţi sănătoşi şi înţelepţi. Voi, băieţii mamei, iertaţi-mă că am făcut foarte puţin pentru voi.

27 septembrie 2001. Ora 1730. Joi. Ziua Crucii.

Numai ce am venit de peste rîpă. Am adus cu Costea Graur cu căruţa păpuşoii şi deoarece e mare sărbătoare, am hotărît să fixez cîteva cuvinte, cîteva momente din viaţa noastră bătrînească.

Cu două zile în urmă a sunat Mişa la Vasile Negruţă şi m-am bucurat mult. Nu uitaţi de noi.

Mulţumim Domnului că sîntem sănătoşi şi putem strînge roada de pe deal.

Sîmbătă şi Duminică sîntem cu rîndul, iar apoi: răsărita, poama, păpuşoii.

Îmi pare bine că am făcut cuptorul. Ieri am copt şi s-a primit coptură bună. Seara am luat un şervet, o pîine, o lumînare, o cutie de chibrite şi m-am dus şi am dat de pomană lui Ion Deleu, care mi-a făcut cuptorul.

Mai rar oameni sînt ca dînsul, ca soţia lui.

Datorită muncii mă mai eu cu viaţa şi mai uit de singurătate şi cel mai mult de dorul cel mare pe care îl am faţă de voi toţi. Pe toţi vă aştept să veniţi şi să mai vorbim cîte ceva. De-ajuns. Punct.

9 noiembrie 2001. Ora 1900. Vineri seara. E „Mesagerul” rus.

Ultima lună de toamnă. Timpul e cald. Curăţim păpuşoi. Avem încă mult de lucru. Avem de arat la Roşcana, la Ancher, la Capul Dealului. Îmi este foarte greu. Nu pot rezolva nici o problemă.

Cîte o clipă de bucurie e cînd îmi exprimă cuvinte de mulţumire foştii elevi. Duminică m-am întîlnit cu Saca Mihail, coleg cu Silvia Gîlcă. Era cu soţia, cu căruţa. Venea de la Roşcana, unde trăiesc. Foşti pedagogi şi azi lucrează la pămînt. Mult am vorbit cu ei.

În altă zi m-am întîlnit cu Teut Grigore, pe care nu-l ţineam minte aproape defel. Mi-a povestit că a slujit în Afganistan. E cu capul alb. Mi-a spus că locuieşte în Chişinău. A zis că eu am fost o învăţătoare iscusită, bună.

13 decembrie 2001. Ora 1500. Joi. De siua sfîntului Andrei.

Am fost la poştă şi am primit pensia mărită – 187 de lei. Am trecut pe la magazin. Am cumpărat dulciuri de Crăciun, 2 pulpe de găină de sfîntul Andrei şi am venit acasă. Am făcut mîncare şi am mîncat. Am hrănit vaca, păsările şi am hotărît să scriu cîte ceva, deoarece Mişa m-a rugat şi eu mă ţin de cuvînt.

Mişa, mai întîi îţi mulţumesc foarte mult că nu uiţi de noi şi pe un timp atît de geros ai venti acasă. Din nou îţi mulţumesc şi să te păzească Dumnezeu pe tine, pe familia ta şi pe voi toţi copiii mamei.

Vlad, tu eşti cel mai chinuit, cel mai necăjit. Vezi, mamei, eşti tînăr, energic, ţine piept la toate greutăţile. Va veni soarele norocului şi pe strada ta.  Des citesc şi recitesc răvaşele trimise de tine, apoi privesc fotografiile trimise de tine.

Valeriu şi Mişa cînd vin, tot timpul cer şi ei să privească fotografiile. La toţi ne este dor de tine.

30 decembrie 2001. Ora 1400. Duminică.

Am hotărît să scriu cîte ceva. Se termină 2001, un an greu pentru mine. Sînt bătrînă şi greutăţile dau năvală, una după alta.

Înainte de a scrie am citit scrisorile de la Vlad, am privit fotografiile trimise din Italia. Cu alte cuvinte am mai stat de vorbă cu tine. Iar acum scriu cîteva fraze.

Nu vă puteţi închipui cît de tare îmi este dor de voi toţi, băieţi şi fete. Decembrie a fost greu, cu zăpada, cu ger, dar iată că s-a terminat şi începem o nouă lună, un nou an, care doresc să fie mai bun.

Vladimir, de dorul tău mă topesc, ard, doresc să te ajut, însă nu pot, nu pot dragul mamei. Singurătatea e grea. Vezi, roagă-te Domnului să te ajute să ai şi tu familie, cum are toată lumea. Vlad, vezi, citind aceste rînduri, să nu te superi. Aşa gîndesc eu fiind bătrînă.

E iarna, însă nu şed. Lucrul îmi alungă singurătatea… Punct.

Va urma…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s