Ziua crucii

Azi, diminieaţa, terminam seria de posturi „Iubiţi viaţa,…”. Eram copleşit şi de amintiri şi de emoţii. Discutam şi cu Victor Cătălin, cititorul de bloguri. Chiar în momentul când am scris ultimul cuvânt în postul final şi am salvat varianta draft, mi-a sunat mobilul. Vlad Cimbir, prieten de copilărie, mi-a propus să mergem la Cuizauca, să vizităm mormintele părinţilor. Ce coincidenţă divină. Am acceptat cu mare plăcere, chiar dacă la noi lumea se duce la cimitir doar la înmormântări şi de Paştele Blajinilor.

prietenicopilarie

Valeriu Ungureanu, Vladimir Cimbir, Mihail Savin, Victor Steţco

Am procurat flori, am luat lumânări, cărbune şi tămâie. Într-o oră eram gata de plecare. Înainte de pornire la drum lângă noi a stopat un consătean – Iacob Arnăut. Am fost bucuroşi să-l întâlnim.

Drumul spre Cuizăuca trece prin Orhei, e relativ bun şi nu-i obositor pentru şofer. Discutam şi cu Vlad şi cu Ludmila, soţia lui, despre copii, despre serviciu, despre consăteni,…

Vlad a absolvit Şcoala Militară Superioară de Ingineri Constructori din Leningrad. În timpul sovietic îşi făcea serviciul sub Moscova, în Iliciovsk. Avea de toate: un serviciu militar prestigios chiar în centrul ţării, apartament, garaj etc. Odată cu începerea mişcării de renaştere naţională a revenit în Moldova să contribuie la construirea Armatei Naţionale. A activat în mai multe funcţii şi a ieşit la pensie din cea de şef al Secţiei de Construcţie a Ministerului Apărarii, în gradul de colonel. Lucrează în continuare în domeniul de construcţie civilă. Cu Ludmila au doi băieţi: Victor şi Iulian. Victor e student la ASE. Vara a fost în Miami, prin Programul „Work and Travel”. Ludmila e profesoara de istorie.

În discuţii, nici nu am observat când am ajuns la Orhei.

dsc01921
La intrarea în Orhei

Am ocolit Orheiul pe un drum lăturalnic.

dsc01925
Pe lângă Orhei

dsc01935

Ieşirea spre Bălţi

Am trecut peste trasa Orhei-Bălţi, în direcţia Rezina.

dsc01944
Pe trasa Orhei-Rezina

Drumul bun ţine puţin după Step-Soci. Mai departe e într-o stare  deplorabilă. A început reconstrucţia lui la iniţiativa lui Voronin şi mai mult, probabil, în scopuri electorale. Lucrările au stopat. Şi drumul se strică tot mai tare din cauza camioanelor de mare tonaj ce cară ciment de la Fabricile de Ciment din Rezina şi Râbniţa.

dsc01952
Drumuri voroniene

Părinţii Ludmilei sunt înmormântaţi în Buşăuca, sat vecin cu Cuizauca. Am trecut şi pe la mormintele părinţilor ei.

dsc01963

dsc019641

dsc01971

La cimitir nu am făcut poze. Ludmila a spus că e semn rău.

Casa de cultură din Buşăuca putea să fie una din cele mai frumoase din raion. Din păcate a rămas nefinisată şi doar unul Dumnezeu ştie dacă se va întâmpla acest eveniment cândva.

dsc01980

Chiar alături e incinta şcolii.

dsc01981

La ieşirea din Buşauca un fost Lagăr de Pionieri, devenit „conac” al unui oarecare Dodu, proprietar al mari suprafeţe de pământ, dar şi al altor proprietăţi, „indispensabile” unui împătimit de avuţii.

dsc01985

Răstignirea şi fântâna la intrarea în Buşăuca.

dsc01986

Drumul spre Cuizăuca.

dsc01997

dsc02000

La cimitir am făcut curăţenie la morminte. Am depus flori. Am aprins lumânări şi am tămâiat mormintele. Am reuşit să mai schimbăm câteva vorbe cu câţiva cuizăuceni, foşti elevi ai părinţilor noştri. Cu o deosebită plăcere am discutat cu Nicolae Bulai.

Am trecut şi pe la Mănăstirea Cuizăuca cu hramul „Sfântul Vasile cel Mare”, înfiinţată în 1999 pe ruinele unei tabere de pionieri de către o mână de călugări.

dsc01995

Părintele Alexei ne-a permis cu îngăduinţă să facem câteva poze. Am aprins lumânări şi ne-am rugat pentru sufletele celor morţi. Ne-am rugat şi pentru sănătate.

dsc02002

dsc02003

dsc02004

dsc02006

dsc02007

dsc02008

dsc02009

dsc02011

Am ieşit din Mănăstire şi am părăsit Cuizăuca cu satisfacţia realizării unei fapte bune.

Frumuseţea Codrilor Orheiului a adăugat o nuanţă specială acestei zile – Ziua Crucii, deoarece crucea şi răstignirea ne-au însoţit în acea zi şi de fapt însoţesc călătorii de-a  lungul oricărui traseu din Moldova, după cum se poate constata chiar şi din imaginile din acest articol.

dsc02041

E mare fericirea să ai prieteni de copilărie, să te poţi întâlni cu ei, să poţi discuta orice problemă şi să fii înţeles.

Să fiţi sănătoşi Vladimir şi Ludmila ! Succese în toate şi numai bine familiei voastre şi tuturor celor apropiaţi şi dragi !

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s