Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[12]

Final

19 mai 2002. Ora „Radio minimaxului”.

Vladimir, băieţii mamei, fetele mamei. Am stat de vorbă cu Vladimir, am citit scrisoarea trimisă de el din Roma şi am hotărît să scriu cîteva gînduri.

Timpul e cald, e frumos. Buruienile cresc, avem de prăşit.

E greu cînd eşti bătrîn. Taică-tu prăşeşte la lot. Zice că îl doare piciorul. Iar eu prăşesc la Roşcana. Am prăşit 3 zile şi mai am încă 3 zile. După aceasta, pe rînd în celelalte locuri. Cînd lucrez, nu am cînd să meditez mult. Azi, duminică, nu lucrez şi mă copleşeşte dorul de voi toţi, iar cînd mă gîndesc că de 3 ani nu am vorbit, nu l-am văzut pe Vladimir, apoi nici nu pot descrie ce stare am. Ce să fac? Să răbd, să răbd şi să aştept.

Copiii mamei, ce să vă spun? Fiţi sănătoşi, munciţi, iubiţi viaţa, că tare e frumoasă şi e păcat să nu observăm aceasta frumuseţe.

Acestea sunt ultimele notiţe… Aş dori ca ele să nu se termine… Dar notiţele, ca şi viaţa, au sfărşit…

Omul trece prin această lume ca un val, plin de dragoste şi omenie sau de ură şi răutate, rece sau cald, mare sau mic, de suprafaţă sau de adâncuri, solitar sau în grup… Mama a fost un val încărcat de lumină, bunătate, dragoste şi omenie, căldura căruia au simţit-o toţi acei care au cunoscut-o. Erau uimitoare lecţiile ei talentate despre legile lui Newton, câmpuri magnetice şi electrice, propagarea luminii, fotoni, electroni, motor electric, motor cu ardere internă, reacţii nucleare,…, despre sistemul solar, despre aştri şi planete,…  Şi mai uimitoare au fost lecţiile ei de dăruire pământului şi oamenilor. Îi plăceau florile, iubea animalele, îngrijea cu pasiune de animale şi plante şi urmărea cu dragoste cum se dezvoltau… A iubit lumea, viaţa, natura. A dus dorul satului natal Molovata, a splendorii Nistrului, dar a iubit şi Cuizăuca. Cunoştea şi urmărea destinele celor care i-au fost elevi, dar şi în general ale lumii. Îi uimea pe foştii elevi cu memoria fenomenală pe care o avea, reamintindu-le peste zeci de ani evenimentele din şcoală: cum se pregăteau şi răspundeau la lecţii, cu cine prieteneau, ce îi pasiona, în ce bancă şedeau… Nu e simplu de loc să fii un pedagog bun într-o localitate cum e Cuizauca, unde oamenii se confruntă cu cele mai dramatice întorsături ale destinului, unde viaţa îşi arată toate faţetele ei, şi mai frumoase şi mai puţin frumoase, unde în aceeaşi clasă sunt şi copii dotaţi, dar şi copii ce provin din familii social vulnerabile…

Şi-a dedicat viaţa pedagogiei, cea mai mare lecţie a ei fiind înseşi viaţa ei – o lecţie de onestitate, fidelitate, bunătate, muncă, demnitate şi omenie.

E dureros că societatea noastră nu oferă bătrânilor o asigurare socială demnă şi corespunzătoare muncii depuse în perioada cea mai activă a vieţii, impunându-i să lucreze în alte domenii chiar şi când ies la pensia binemeritată, doar pentru aşi asigura cele necesare pentru viaţă. E dureros că nevoile vieţii duc copiii departe de părinţi, care rămân singuri şi duc dorul copiilor… E nespus de dureros că părinţii ne părăsesc şi rămânem cu un gol de nevindecat în suflet…

Doamne! Odihneşte-o pe mama Zina în pace! Că bună a fost!

Anunțuri

6 comentarii la “Iubiţi viaţa, că tare e frumoasă…[12]

  1. De ce oare ne parasesc numai cei buni si dragi, fie ca pleaca departe de noi, fie ca pleaca in locurile de neantoarcere?
    Mama Zina, cat a fost in viata a impartasit din cunostintele dumneaei de viata si a imprastiat in jurul ei numai lumina si dragoste si bunatate, asa ca, chiar daca a plecat de langa noi, ea va ramane vesnic alaturi de noi, ocrotindu-ne de acolo de sus in continuare…
    Dumnezeu s-o odihneasca! Noi avem sacra datorie de a continua ceea ce dansa a tot facut in timpul vietii… Numai asa va fi multumita! Deci trebuie sa dam si noi altora lumina si dragoste din suflet, bunatate si intelepciune…
    puiuolaru60

  2. Frumoase cuvinte, nea Puiu! Poate cea mai mare realizare a omului este lumina bunătăţii pe care o emană în timpul vieţii. Nu în zadar, în icoane, sfinţii sunt reprezentaţi cu aură de lumină.

    Mama, abia la bătrâneţe a aflat, după ce am răscolit arhivele, că ziua ei de naştere e pe 3 octombrie 1934. De aceea am fost insistent să public notiţele ei până azi. Aproape toată viaţa a ţinut că e născută pe 1 septembrie. Pentru ea era ceva foarte semnificativ, deoarece la noi este prima zi de şcoala.

    Azi ar fi împlinit 75 de ani!

    Dumnezeu s-o odihnească în pace!

  3. Daa… Au existat situaţii triste cand s-au pierdut identităţi, vieţi, acte, speranţe…
    Mama Zina era balanţă ca mine… Balanţele sunt zodiace care iubesc frumosul, în general, şi sunt persoane darnice şi altruiste… Sunt persoane care se sacrifică pentru familie dar şi pentru cei ce ne înconjoară… Nu trecem degeaba prin viata, lasam ceva in urma noastră, spre amintirea celorlalţi…
    puiuolaru60

  4. Cine oare n-a cunoscut aceasta lumina a satului, Zinaida Ungureanu?!
    Sufletul era doar bunatate, gindurile emanau sinceritate, iar orice reintilnire cu dumneaei era o duminica a sufletului din noi.
    Mereu zimbea, mereu ne saluta cu toate ca eram micuti, dar lectia de omenie si cumsecadenie am invatat-o de la dumneaei. Fire onesta, sincera si plina de viata chiar si atunci cind greul ii apasa cu indaratnicie pe suflet.
    Dumnezeu s-o odihneasca-n pace!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s