"Dilema deţinutului" şi "Măgarul lui Buridan"

A doua continuare…

Îmi respect promisiunea şi revin la analiza dilemei deţinutului.

Să pornim de această dată de la termenul dilemă. În NODEX avem următoarele două definiţii:

DILÉM//Ă ~e f.
1) log, Judecată care conține două soluții contrare sau contradictorii ale uneia și aceleiași probleme, dintre care trebuie aleasă una, deși ambele duc la același rezultat.
2) Situație în care se află cineva când trebuie să aleagă între două posibilități cu perspective (aproape) identice; alternativă.
/<fr. dilemme, lat. dilemma

A doua definiţie corespunde exact sensului atribuit termenului în dilema deţinutului.

Ne va fi utilă şi referinţa la „Măgarul lui Buridan”, un paradox filozofic atribuit lui Jean Buridan (1292-1363), filozof francez, care a studiat filozofia la Universitatea din Paris, unde a şi predat-o apoi, dar a şi fost ales rector al Universităţii în 1328 şi 1340. E o situaţie inventată, care nu se întâlneşte în lucrările filozofului, dar care e o satiră la teoria determinismului moral, al cărui autor este. O situaţie asemănătoare, ce ţine de un om flămând şi însetat, este examintă încă în lucrarea „De Caelo”  a marelui Aristotel (384 î. Hr. – 7 martie 322 î. Hr.), unul dintre cei mai importanţi filozofi ai Greciei antice, ale cărui lucrări au fost studiate şi referite de Jean Buridan. Se pare că Spinoza (24 noiembrie 1632 – 21 februarie 1677) a folosit primul denumirea „Măgarul lui Buridan”. Să reamintim situaţia.

Măgarul, însetat şi înfometat, este pus la distanţe egale între o găleată de apă şi un tain de ovăz. Nefiind în stare să decidă cu ce să înceapă – să-şi potolească mai întâi setea apoi foamea sau invers, şi-a tot pendulat capul între apă şi ovăz până când a căzut leşinat de foame şi sete.

Disputele filozofice pe marginea acestui paradox filozofic continuă de secole. Buridan insista în asemenea situaţii pe latura morală, adică în alegerea celei mai bune decizii din punctul de vedere moral. Spinoza însă afirma că în condiţiile unei libere alegeri între două oportunităţi egale, omul nu poate fi pe deplin raţional, nefiind clar în cazul măgarului lui Buridan ce e aceea morală şi cea mai bună decizie.

În Dilema Deţinutului sunt tot două oportunităţi aproximativ egale:

1. „Trădare” – opţiune bazată pe raţiunea dintr-o perspectivă egoistă şi mai puţin riscantă,

2. „Tăcere” – opţiune ce sfidează raţiunea şi pune accentul pe morală şi binele comun, fiind totodată o opţiune mult mai riscantă.

Deţinutul este pus într-o situaţie asemănătoare cu acea a măgarului lui Buridan, când trebuie să aleagă între două alternative în echilibru.

Situaţii de acest gen fiecare dintre noi le întâlneşte foarte des. Spre exemplu:

  • Doi studenţi locuiesc în aceeaşi odaie din cămin şi fac curăţenie pe rând. Fiecare dintre ei are două alternative: să facă curăţenie, când îi vine rândul, sau să nu facă.
  • Doi agenţi economici au elaborat versiuni  noi ale produselor orientate spre acelaşi segment de piaţă. Au două alternative: să lanseze  ori să nu lanseze versiunile pe piaţă.
  • NATO şi Rusia, vizavi de scutul antirachetă.
  • Profesorul şi studentul.
  • Şeful şi subalternul.
  • Etc.

În opinia publică există o părere că bunătatea este echivalentă cu prostia. E aproape un adevăr evident – omul bun pune accentul pe latura morală şi mai puţin pe raţiune. Să observăm, o dată în plus, că în dilema deţinutului opţiunea „trădare” poate fi interpretată şi ca: raţiune, egoism, imoralitate etc. Opţiunea a doua „tăcere” este interpretată ca: iraţionalitate/prostie, colectivism, moralitate etc.

Să subliniem ceva important din perspectiva practică. Dacă într-un colectiv/societate toţi sunt morali/altruişti/colectivişti, atunci avem exemplu de o raţiune supremă/altruistă/creştină în care toţi au de câştigat. Dacă într-un mediu moral/altruist există un imoral/egoist, atunci situaţia se deteriorizează dramatic şi are de câştigat doar egoistul/trădătorul, ceilalţi rămânând toţi „proşti”… Dacă mediul este completamente egoist, atunci fiecare alege deciziile doar bazându-se pe raţiune, sfidând totalmente moralitatea. Un om bun într-un mediu imoral este pur şi simplu călcat în picioare şi făcut una cu pământul.

Din punctul de vedere practic ar mai exista o „recomandare” pentru rezolvarea situaţiilor de acest gen. De regulă, la apariţia lor contribuie „organizatorii”, adică acei factori care le creează. Dacă se schimbă condiţiile de desfăşurare a jocului – să nu mai fie unul de tipul celui descris de Dilema Deţinutului, atunci pot apărea şi soluţii. Este foarte elocvent în acest sens filmul „Dirty bomb”, seria a 10-a din sezonul întâi al serialului „Numb3rs”.

Sănătate şi numai bine, dragă cititorule!

Anunțuri

3 comentarii la “"Dilema deţinutului" şi "Măgarul lui Buridan"

  1. Mi-a plăcut conluzia următoare: „Dacă într-un mediu moral există un imoral/egoist, atunci situaţia se deteriorizează dramatic şi are de câştigat doar egoistul/trădătorul, ceilalţi rămânând toţi proşti…”. Cât adevăr conţine, din păcate!

  2. Pingback: Dilema deţinutului [continuare] « Valorile Vieţii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s