Despre demnitate…

– Omul se naşte după moarte…

– Dar când Omul moare???

– Moare în clipa când îşi pierde propria demnitate! Când greutatea propriilor fapte efemerizează autorespectul! Când e viu doar fizicul uman, iar morala dispare… E mai mult o nălucă, o fantomă, o vietate, care chiar dacă mănâncă, vorbeşte, face bune şi rele, activează, e om, dar deja nu mai este Om…

– Poate fi adus din nou la viaţă???

– Biserica şi credinţa în Dumnezeu dau şansă oricui…

– Dar dacă nu are credinţă???

– ???

Se întâmplă că Omul îşi pierde demnitatea proprie atunci când îi este călcată în picioare… E dramă, e tragedie… Dar poate fi şi un moment de glorie când Omul trece peste acele clipe nefaste şi reînvie din cenuşă ca pasărea Fenix…

Demnitatea proprie e coloana vertebrală a fiinţei spirituale a Omului… Răul cel mare se comite când se acţionează asupra acestui pilon spiritual…

– Dar o naţiune are demnitate proprie???

– Naţiunea e ca şi Omul… O poate pierde prin faptele ei… Ce mare greutate poartă evreii că l-au răstignit pe Hristos… Ce pată de neşters poartă naţiunea germană că au exterminat popoare în crematorii… Ce oribil trebuie să se simtă ruşii că au cucerit extinse teritorii, au deportat popoare întregi în Siberii, au ucis mii şi mii de oameni nevinovaţi… Cum să uite spaniolii, dar şi întreaga Americă că au trecut prin foc şi sabie aborigenii autohtoni… Cât de ruşine trebuie să le fie americanilor când se pomeneşte bomba nucleară, Vietnamul, Iracul etc. Cât de rău trebuie să se simtă englezii, francezii, turcii, ungurii, austriecii şi alte popoare care şi-au construit prosperitatea prin războaie şi pe contul altora… Ce ruşine, Doamne…

– Dar românii, moldovenii???

– Dumnezeu sau destinul le-a dat o şansă unică… Nu şi-au pătat demnitatea naţională prin orori de tipul celor descrise mai sus… Nu au cotropit alte teritorii… Nu au exterminat popoare… Nu le-au trecut prin foc şi sabie… N-au deportat… N-au ucis în crematorii… Şi-au apărat sărăcia şi au câştigat ce e mai preţios – propria demnitate… Trebuie doar să fie conştienţi de ea… Cu muncă asiduă, cu răbdare se poate obţine şi respectul mult râvnit al altor popoare… Lucrurile trebuie privite real şi cu bune, şi cu rele… Şi fără autoflagelare… Un mod pozitiv de gândire are mult mai mari şanse de izbândă…

Anunțuri

11 comentarii la “Despre demnitate…

  1. Salut, ne-am gandit sa venim in ajutorul blogerilor din Romania cu un articol de senzatie! Lentile de contact colorate Get Wild ! Am realizat textul, am optimizat forma, am pus titlul, tagurile, am strans pozele, le-am redenumit, am atasat pana si graficele ce atesta cautarea pe Google a acestui subiect si ti-am urat mult succes!

    Am facut tot ce trebuia ca sa fi sigur ca postul iti va aduce un trafic mare de pe Google. Deasemenea, magazinul Get Wild este cel mai mare magazin de piercing si accesorii din Romania, toate produsele sunt aduse din Anglia si brand-ul are notorietate!

    Totul e gata facut, noi te ajutam cu articolul si pe tine te rugam sa ne ajuti cu un post pe frumosul tau blog. Te rugam sa lasi si link-ul care trimite catre magazinul http://www.getwild.ro si daca iti place ideea te rugam sa ne contactezi pentru a primii pe viitor mai multe articole de la noi (contact@getwild.ro).

    Pentru a downloada articolul si pozele urmeaza link-ul urmator, le-am uploadat pe transfer.ro pentru a usura transferul.

    http://dl.transfer.ro/Lentile_Colorate-transfer_RO-22apr-746f93.zip

    Multumim, o zi frumoasa!
    Get Wild!

  2. Nu, noi romanii nu am cotropit alte teritorii, nu am subjugat alte popoare, noi am fost preocupati doar sa ne subjugam unii pe altii. Imi pare rau sa spun asta, dar cred ca majoritatea romanilor au mentalitatea slugii lenese si hoate. Cei care simt altceva se cam carabanesc. Poate ca gresesc, imi doresc sa gresesc, dar exista argumente pentru a sustine contrariul? Nu-mi ramane decat sa sper ca, intr-o zi, poate, lucrurile se vor schimba. Cand?

  3. Lucrez cu tineretul! Vad zilnic talente care trebuie dezvoltate! Care pot să-şi asume responsabilităţi nu numai personale, dar şi pentru destinele ţării! Mai devreme sau mai târziu lucrurile vor merge şi bine!
    Aprecierea unui lucru şi cu atât mai mult a unui om, nemaivorbind de ţară, trebuie să se facă multicriterial! Nu trebuie să se aleagă un anumit criteriu şi doar în baza lui să se tragă concluzii generale şi categorice.
    Da, sunt multe neajunsuri! Dar dacă omului i se spune încontinuu că e rău, el, chiar şi dacă ar fi bun, se transformă în ceea ce i se afirmă!
    Trebuie să vedem şi lucrurile pozitive, chiar dacă e greu! Toate naţiunile au şi lucruri mai bune, şi lucruri mai rele!
    E cel mai uşor să negi totul şi în baza la aceasta să-ţi generezi publicitate! De aceea am şi scris acest articol, fiindcă am observat în blogosferă acest fenomen…

  4. Inteleg dorinta de a echilibra balanta. Si va dau dreptate. Insa nu sunt de acord de a apela la mituri care nu au o sustinere reala. Am atacat si noi, am profitat si noi, am tradat si noi. Poate nu ca altii, fiindca nu am avut suficienta forta. Insa nu am fost niste ingeri. Miturile construite in comunism supravietuiesc si ne fac mult rau.
    Nu cred ca rezolvam ceva prin critica, insa nici printr-un exces de zel de optimism. Fiindca vorbeati de Dumnezeu, nu uitati ca IIsus a demascat mai intai fatarnicia si neajunsurile ca sa poate apoi remedia moralitatea unei fiinte. Noi vrem doar sa ne autoincurajam ca este bine fara sa schimbam nimic…
    Nu cred că ne ajută prea mult să mizăm pe componenta mitologică. Cine eram şi ce am ajuns…Nici invocarea strămoşilor, nici reproşurile aduse pentru „greaua moştenire”, fie ea şi comunistă, nu ne scot din criză. E mult mai mult de atat> recunoasterea starii in care ne aflam. Si o spun ca profesor de istorie, ceea ce imi trebuie o o mare doza de nebunie. Insa prefer asa…

  5. Si fiindca vorbeati de evrei si germani>>> De ce nu am aminti de romani, moldoveni si evrei… Sau cei peste 300.000 de evrei ucisi de catre romani cui apartin? Ei, aflati ca si noi am exterminat, si noi am ucis, si noi ne-am degradat. Nu am fost cu nimic mai speciali. Este greu sa acceptam asemenea realitati, insa ele fac parte din istoria noastra… Si nu vom putea scapa de ele. Chiar daca vom continua sa ne agatam de mituri, precum blandetea proverbiala, toleranta si viata frumoasa de altadata…
    Mai multe, explic pe blog/ul meu de ce scriu si gandesc altfel…

  6. Ne înţelegem perfect până la un anumit punct…
    Istoria în variantă pură ar putea fi privită ca o cronologie fără vre-un careva comentariu. Cu dezvoltarea tehnicii, nu-i exclus că se va realiza o cronologie perfectă cândva şi se va putea restabili orice eveniment până în detalii. Ne putem imagina şi o maşină a timpului… Dar…
    Istoricienii au o misiune importantă, după părerea mea, ca nu numai să descrie evenimetele, dar şi să pună nişte accente sănătoase… Nu spun că trebuie să ascundem ceva… Nu mă refer la cenzură… Nu doresc aşa ceva… Doresc nişte soluţii corecte în tratarea evenimentelor…
    Se pare că Napoleon afirma că armata trebuie să cucerească teritorii, iar istoricienii vor demonstra că ele sunt ale lor…
    Nu pledez pentru aşa ceva… Nu trebuie cuceriri de teriotrii…
    Pledez pentru ceea ce am scris mai sus… Trebuie păstrată coloana verticala a spiritualităţii…
    Se spune că un prieten când îţi spune adevărul despre o greşeală, neapărat îţi dă şi un sfat sau soluţie pentru a o putea corecta… Mi-ar plăcea ca istoricienii români să fie cel puţin aşa prieteni pentru poporul a cărui istorie o descriu…

  7. Cand criza este doar economica se pot oferi solutii. Cand ea are o profunzime morala, solutiile sunt inutile. Cine poate oferi solutii? SIngura solutie este redresarea structurii unei natiuni? Cum? Prin credinta, prin politica, prin educatie? Poate cate ceva din fiecare? Cine are as-ul din maneca? Ce solutii a oferit Caragiale? Ce solutii a oferit Stefan Zeletin cand scria cartea „Tara magarilor”?
    Solutiile nu sunt in mana istoricilor… Rolul lor este sa fie obiectivi, oricat de dureros ar fi aceasta… Si sa demitizeze. Ceea ce incerc de altfel sa fac…
    Iar daca este sa vorbim de solutii, cu demascarea incepe procesul de regenerare… Mai intai descoperi boala ca sa poti sa o tratezi. Mituri ca cele pe care le-ati invocat au rolul de anestezic, nici macar de balsam. Boala continua, iar noi ne consideram sanatosi. Solutii? Cand ai cancer incepi operatia si tai adanc! Apoi poti sa pui si balsam…

  8. Se spune că un prieten când îţi spune adevărul despre o greşeală, neapărat îţi dă şi un sfat sau soluţie pentru a o putea corecta… Mi-ar plăcea ca istoricienii români să fie cel puţin aşa prieteni pentru poporul a cărui istorie o descriu…

    Corect, insa nu in istorie…Sijgurul lucru pentru care trebuie sa fiu fidel este adevarul… Ideea aceasta cu prietenia a determinat scrierea unei istorii nationaliste in perioada comunista, iar rezultatele, dupa cat se vede, le culegem si astazi…

    Ce nu este adevarat in ultimul meu articol?

  9. Ştiinţa nu poate exista fără adevăr şi nici nu poate fi concepută în afara adevărului! Altceva că uneori adevărul poate fi relativ! La această relativitate m-am şi referit! Iar când e vorba de o naţiune, când se impune o analiză „statistică” – iată aici apar dificultăţi…
    Iar soluţiile… Un a dintre ele ai şi formulat-o mai sus – adevărul! Spus corect…

  10. Exista oameni care desi inteleg ce este demnitatea nu doresc sa o poarte cu ei in bagajul vietii. I-ar stanjeni. Cat priveste conceptul de „demnitate a unui popor” , acest concept, chiar daca exista, deciziile de politica externa nu sun luate de catre popor ci de clasa politica, prin institutiile sale.Prin urmare si faptele nedemne ale unui popor nu sunt imputabile decat majoritatii care a decis prin vot asupra orientarii clasei politice. Intotdeauna majoritatea este anonima.In rare cazuri atunci cand situatia politica o permite, un popor care a comis fapte nedemne(de natura celor enumerate de tine) este tras la raspundere. Tribunalul Militar de la Nurenberg si cel Tokio, Tribunalele Internationale pentru fosta Iugoslavie si Rwandsa constituie cateva exemple in care indivizii si organizatiile politice sunt sanctionate. Insa un popor nu poarta niciodata raspunderea pentru demnitatea lui. Prin urmare conceptul de ” demnitate a unui popor”, nefiind cuantificabil sub aspectul drepturilor si obligatiilor legate de el si prin urmare nesanctionabil ( nici macar sub aspect moral)ramane evaziv.

  11. Am procedat ca în matematică:
    – am definit conceptul,
    – l-am analizat în context,
    – l-am aplicat.
    Şi toate acestea pentru a explica că nu e bine să blamezi propriul popor. E o reacţie şi o dezaprobare a tonalităţii unor articole pe care le-am citit şi care continuă să apară în Internet…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s