Valorile vieţii [1]: Valoarea vieţii

DEX-ul oferă o suită întreagă de sensuri atribuite cuvântului valoare. E un cuvânt polisemantic. Sună foarte frumos deoarece e constituit din vocale şi consoane sonore. Vibrează şi inima şi sufletul când se spune valoare. Ceea ce nu spune dicţionarul este că acest termen presupune implicit un sistem de referinţă şi acea referinţă este o fiinţă vie şi nu neapărat om. Anume ea generează acel mediu abstract în care este „amplasat” ceea ce se evaluează. În sensul mai formal, mai matematizat, se creează chiar şi o scară de valori adeseori numerică. Se examinează şi unitatea de măsură. Se instituie criterii de evaluare, ce e mai bun şi ce e mai rău…

Aşadar, valoarea e de neconceput în afara vieţii… Aproape totul poate fi evaluat matematic şi relativ, în careva unităţi de măsură… Şi atunci… Prima întrebare care mi-o pun este: care e valoarea vieţii umane? Ce valoare are viaţa umană?

În timpul sovietic de mici ni se insufla că viaţa omului este inestimabilă… Era o afirmaţie mai mult demagogică deoarece omul sovietic putea fi trimis în calitate de carne de tun în orice colţ al lumii, doar pentru a promova careva idei ale societăţii socialist-comuniste. În realitate nu valora nimic…

Actuala societate nu ascunde aceste lucruri… Viaţa omului poate fi evaluată. Ca unitate de măsură se foloseşte „icoana” actualei societăţi – banul. Viaţa fiecărui om poate fi evaluată: în bani… În prezent poate fi asigurată (adică i se poate atribui un preţ) nu numai viaţa… Se asigură: picioarele, mâinile, posteriorul, sânii etc.

Ce constatare ironică: trăim într-o societatea a valorilor… Totul se evaluează în bani…

Dar… Din fericire, nu toţi evaluează totul în bani… Sunt şi oameni care evaluează viaţa după criterii şi unităţi morale…

Şi… 😦

Va urma…

Anunțuri

6 comentarii la “Valorile vieţii [1]: Valoarea vieţii

  1. Da, nu toti evalueaza in functie de bani… Insa, realist privind, ei constituie o minoritate. Destul de neglijabila. oarecum chiar ciudata…Faptul ca acesta minoritate inca supravietuieste ar trebui sa ne confere speranta…

  2. Da! E aproape cert că acei care pun pe prim plan doar criteriile morale constituie o minoritate…
    Sper, totuşi, că sunt mulţi acei care apreciază viaţa concomitent şi din criterii materiale, şi din cele morale… Încerc să-i cred pe aceşti oameni – practici, adică oameni care privesc viaţa mai realist.
    Mi-ar plăcea să cred că rămân puţini acei care apreciază totul doar prin prisma beneficiului material… Ei dar una e dorinţa şi alta – realitatea…

  3. Nu, regret, dar te contrazic. Trăim într-o societate a valorilor, dar a valorilor răsturante. Iar asta mi se pare o ameninţare mai mare decât a banului, pentru că este absolută în definiţia ei. Banul are părţi rele, dar are şi părţi bune, el fiind motorul omenirii de mii de ani, el nu este un rău absolut aşa cum este lipsa sau răsturnarea valorilor. Părerea mea…

  4. De acord cu tine. Cine s-o facă? O şcoală haotică? O biserică placidă? Familiile ocupate până la dezinteres? Tare mă tem că vorbim de o boală a societăţii în totalitatea ei.

  5. Eu sunt optimist! Perioadele mai rele se succed cu perioade mai bune! Dupa cum nu se poate merge doar in bine, la fel nu se poate merge doar in rau… Sper sa fim martorii unor schimbari spre bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s