Valorile vieţii [2]: Lănţişorul de aur

Viaţa te poate pune în situaţii extrem de dificile, tocmai atunci când este cea mai frumoasă…

Vin cu o istorie reală, dar fără a divulga vreun nume…

Maică-mea se  întâlnise cu una dintre fostele ei eleve  – femeie deja în vârstă, care a ţinut neapărat să-i povestească ceva care o durea de ani şi ani de zile. Căsătorită reuşit. Cu copii deja puşi la cale. Şi cu o mare durere în suflet, despre care nu putea să povestească nimănui. Simţea necesitatea mare de a se destăinui cuiva, cuiva în care avea încredere şi care i-ar fi putut da un sfat…

S-a destăinuit fostei diriginte…

În tinereţe, fiind elevă, s-a îndrăgostit pătimaş de un consătean. El era mai în vârstă şi îşi făcea studiile în Chişinău. Se întâlneau în zilele de odihnă, la sărbători sau în vacanţă. Era o dragoste reciprocă, o dragoste nebună. Se gândeau uneori şi la căsătorie. Dar, a venit pe neaşteptate înrolarea în armată. El a plecat, iar ea a aflat peste un timp că e gravidă. Erau alte timpuri şi n-a îndrăznit să se destăinuie cuiva. Timpul trecea. Lucrurile deveneau vizibile. Din fericire, absolvise şcoala şi avea un motiv să plece – la studii. A plecat în Ucraina, formal la învăţătură, dar real – să rezolve cumva situaţia. Acolo a născut. Copilul ei a fost înfiat de o familie de ucraineni. I-au dat ca „recompensă” un lănţişor de aur. S-a întors acasă la părinţi. Şi-a continuat viaţa de parcă nimic nu se întâmplase. Nimeni nu bănuia ce taină purta. Doar lănţişorul pe care îl purta la gât îi amintea mereu de ea…

A trecut timpul. El s-a întors din armata. Dragostea lor nu s-a mai aprins din nou. Nu ştia că are copil cu ea. S-au căsătorit ambii cu alte persoane. Familii bune. Copii cu care se mândreau… Cu câţiva ani în urmă el a decedat într-un accident tragic în Rusia. Aşa şi n-a mai aflat că avea copil cu prima lui iubită. Ea purta taina-n suflet şi lănţişorul de aur la gât. Cu trecerea anilor o „ardea” ca focul, dar nu-l scotea. Era unicul lucru care o lega de copilul ei… Era şi costul/valoarea unei vieţi de om…

Un om… Un lănţişor… O femeie… O mamă… O taină… O durere…

Va urma…

Anunțuri

10 comentarii la “Valorile vieţii [2]: Lănţişorul de aur

  1. Mulţumesc pentru încurajare!
    Nu promit că o să vină rapid continuarea, dar neapărat o să vină! E ceva asupra la ce meditez de mult timp! Se pare că, în sfârşit, ideea începe să prindă contururi reale…

  2. Multumesc şi eu Codrin!
    Mi-ar plăcea să ştiu că fac şi eu artă, dar, din păcate, conştientizez că este doar o încercare de a mă clarifica în sistemul de valori umane! Chiar dacă am conceput deja mai multe eseuri in această serie, nu mă grăbesc să le afişez. Revin mereu asupra lor… Anumite tangenţe le-am găsit şi pe adresa indicată! Mulţumesc încă o dată.

  3. Demult n-am citit asa povestioare bune care sa-mi intre direct la suflet. Chiar are ‘substanta’ blogu, insa n-ar strica o tema mai ‘friendly’ si mai navigabila pentru blog ;))

  4. Multumesc pentru cuvintele frumoase!
    Am in plan schimbarea template-ului, dar tot nu gasesc timp liber pentru aceasta! Uneori, nu gasesc timp pentru a mai scrie cate ceva pe blog, chiar daca am ce scrie 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s