Valorile vieţii [3]: Facerea de bine

În studenţie, toamna, în primele luni ale semestrului eram duşi la lucru în colhozuri, la fabrici şi uzine – să scoatem comunismul din impas… Lucram la Fabrica de Conserve din Cahul… Un şofer de camion după ce descărcase roşiile, la coborâre din cabină, a călcat nereuşit şi s-a ales cu o fractură deschisă… Sânge… Durere… Eram de faţă, l-am luat în spate şi l-am cărat o distanţă destul de bună până la punctul medical. Nu l-am mai întâlnit vreo dată, dar îmi amintesc uneori de el şi am satisfacţia că am făcut un bine. Probabil şi el se gândeşte cu recunoştinţă că a fost ajutat de cineva la nevoie.

Merg pe stradă şi când văd uneori un om sărman, îi dau ceva de pomană. Înţeleg că e o pomană – o să mi se întoarcă în viaţa de apoi… Parcă e un bine, dar parcă nu e un bine. E mai mult un împrumut – dai de pomană în lumea aceasta şi o să fie returnată în cealaltă…

Adeseori auzim cum se jeluieşte cineva: i-a făcut bine cuiva, l-a ajutat, iar el – beneficiarul măsii, a răspuns cu nerecunoştinţă…

Binele, de aceea e şi bine, că atunci când îl faci, nu aştepţi nimic să ţi se returneze. Absolut nimic, chiar şi recunoştinţa. Altfel – e un împrumut: îţi fac bine, iar tu trebuie să…

Nevoie… Bine… Nimic?

Şi atunci cum rămâne cu recunoştinţa?

Recunoştinţa e o altă formă de a face bine – doar că îl face deja acel care a profitat de bine…

În limbaj matematic am putea spune că pentru aplicaţia directă, există şi aplicaţia inversă… În termeni uzuali putem spune că oricine are dreptul să facă bine… Chiar şi acel care a profitat cândva de bine 🙂

Va urma…

Anunțuri

14 comentarii la “Valorile vieţii [3]: Facerea de bine

  1. Credeti ca exista o natura buna a omului? Am indoieli cu privire la aceasta problematica. Mai ales daca ne referim la conceptia crestina despre decaderea naturii umane, cred ca binele nu tine de natura omului. Este ceva supranatural, care nu vine din interior… Si nici nu avem inclinatii spre a face binele…

  2. Se spune ca daca vreai sa vezi daca omul e bun sau rau, e suficient sa observi care e prima lui reactie intr-un moment dificil, adică să observi cum reacţionează inconştientul lui şi nu raţiunea! Reacţia unui om bun într-un moment dificil va fi să sară imediat în ajutor, indiferent ce consecinţe ar avea aceasta pentru el…

  3. Pentru faptul ca scopul meu principal este sa promovez personalitatea lui Traian Popovici care a salvat 20.000 de evrei in timpul Holocaustului, pot sa spun ca a fost o persoana de exceptie. Care a beneficiat de o educatie pe masura. Aceasta ma face sa cred ca bunatatea este rodul unei educatii profunde, care nu tine neaparat de mediul scolar. Tine si de anume valori spirituale pe care cred ca in cea mai mare parte le-am pierdut…

  4. Depinde ce filosofie de gandire imbratisati. Daca este cea umanista, cam aceasta este esenta naturii umane, pe care dumneavostra o sugerati. Daca priviti din perspectiva crestina, lucrurile stau exact invers. Nimeni nu se naste bun de la natura, ci ar urma sa devin a bun prin educatie, dar si prin exersarea anumitor valori spirituale. De aceea am spus ca pe acestea le-am cam pierdut. Cea a ramas este doar o caricatura umana care are impresia caare valori umane…Testul acestor valori apare in conditiii extreme. Atunci cand trebuiesc valorificate nu in beneficiu personal, ci …al altora. de aceea incerc promovarea lui Traian Popovici, deoarece a fost o persoana de exceptie in timpuri de exceptie. cand mai toti romanii erau antisemiti, el s-a gasit sa se opuna unui regim de dictatura ca sa ajute pe altii. Si cine erau acei altii? Vreo 300.000 ucisi din initiative ale armatei romane si populatiei civile, si nu ale celei germane, asa cum in mod eronat s-a incercat sa se afirme.
    De aceea cred ca avem nevoie de modele de astfel de oameni care au stiut sa isi pastreze omenia in conditiile in care majoritatea si/au pierdut/o…

  5. Omul e creat după înfăţişarea şi asemănarea lui Dumnezeu! Atunci cu atât mai mult nu poate fi rău la naştere! Se naşte un înger! Ce urmează…
    Traian Popovici a fost un erou – un om om deosebit prin calitățile sale morale și prin acțiunile sale în împrejurări deosebit de grele…
    Sunt de acord că societatea are nevoie anume de asemenea modele de omenie, cumsecădenie, curaj, altruism şi jertfire de sine. Şi cred că faci un mare lucru prin promovarea lui…

  6. In privinta naturii omului eu am alta opinie. Nu uitati ca omul a fost creat asa cum spuneti. Insa natura lui a suferit deteriorare… Iar consecintele le suportam cu totii..
    In privinta cealalta, va multumesc. Cu atat mai mult cu cat putini mai sunt cei care mai apreciaza ceea ce incerc sa fac. Cateodata frustrarile mele sunt produse si de ceea ce vad in jur…

  7. Cineva spunea ca „Nici o binefacere nu va ramanea nepedepsita” 🙂 sau „Binefacerea in sine este o pedeapsa pentru cel care o face” 🙂 In sensul ca nu mai trebuie sa asteptam nici o recunostinta, ci din contra, uneori vom si suferi din cauza asta … dar asta e, nu trebuie sa ne oprim, ci sa continuam sa facem bine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s