Valorile vieţii [4]: Adevărul

Care dintre următoarele expresii este adevărată?

10=5+5
14=5+5

Răspunsul este evident: prima!

Dar dacă precizăm că a doua expresie este scrisă în sistemul de numeraţie cu baza 6 (care foloseşte doar cifrele: 0, 1, 2, 3, 4, 5), se dovedeşte că şi a doua expresie este adevărată. Adică, adevărul este relativ – depinde de sistemul de referinţă.

Ce este o naţiune?

Este o sumă nu numai a indivizilor care o constituie, dar şi a tuturor realizărilor naţiunii – şi bune, şi rele… Concluziile despre naţiune vor fi diferite, în funcţie de sistemul de referinţă folosit. În unele sisteme, vor fi concluzii elogioase, în altele – mai puţin.

Există oare adevărul absolut şi este el o sumă asimptotică a adevărurilor relative?
Nu ştiu exact, dar mi se pare că da! Totodată, un adevăr poate fi absolut într-un sistem de referinţă, şi relativ în altul.

Bătrâneţea şi tinereţea: Care dintre ele e mai frumoasă?
Răspunsul pare a fi evident! Totuşi priviţi şi ascultaţi…

Sunt categoric impresionat de frumuseţea extraordinară a acestui spirit…

Dar este oare important adevărul?
Incontestabil, da!

Este inimaginabil progresul omenirii în afara adevărului! Valoarea lui e şi din sensul exclamaţiei lui Aristotel: „Mi-e prieten Platon, dar mai prieten mi-e adevărul!”

Giordano Bruno a fost ars pe rug pentru că a susţinut adevărul teoriei lui Nicolaus Copernicus despre sistemul heliocentric, că a susţinut ideea că Universul este infinit, că stelele sunt corpuri cereşti asemănătoare cu soarele, că omenirea nu este unică în Univers… Patru sute de ani după executarea sa, Biserica Catolică, prin glasul papei Ioan-Paul II, şi-a exprimat „profunda durere”, regretând eroarea comisă prin condamnarea la moarte a lui Giordano Bruno.

Adevărul poate fi şi tragic, şi dramatic, şi dureros…?

În timpurile sovietice, era celebră seria de caricaturi dedicată vecinilor…

Două familii tinere – una de intelectuali, alta de colhoznici, încep construcţia caselor/gospodăriilor… Intelectualii, căsătoriţi încă de la Facultate, îşi doreau mult un copil, dar problemele de sănătate ale soţiei, nu le permiteau acest lucru. Mare fericire când a rămas gravidă… De fapt erau gravide ambele vecine. Au şi născut ambele în aceeaşi zi – 1 ianuarie… Ambele – băieţi. Doar că una a ieşit din maternitate fericită, alta – îndoliată. Intelectualii creşteau fiul, iar vecina, în scurt timp a născut încă un copil – o fată.

Intelectualul, în timp, a devenit preşedinte de colhoz. Soţia lucra la şcoală. Vecinii lucrau în colhoz. Creşteau şi copiii.

Unicul băiat al intelectualilor era în aceeaşi clasă cu vecina. Ambii învăţau foarte bine. Chiar dacă un gard înalt le îngrădea casele şi familiile, gardul nu le putea îngrădi sentimentele. S-a înfiripat ceva deosebit între feciorul de preşedinte şi fiica de colhoznici. Dar, nici părinţii băiatului, şi nici ai fetei nu priveau cu ochi buni prietenia lor… Erau din diferite categorii sociale!

Au absolvit ambii şcoala cu medalii de aur. Au mers la aceeaşi Facultate.

Deştepţi şi frumoşi. Se potriveau de minune, de parcă erau frate şi soră. Ca fiică de oameni simpli ea era foarte exigentă în comportament pentru a nu da motive de careva vorbe urâte, mai ales că părinţii lui afişau deschis un soi de ură faţă de ea şi de familia ei…

Au absolvit Facultatea. Ambii aveau succese mari la serviciu, dar relaţia lor nu avea finalul fericit! Părinţii băiatului erau categoric contra relaţiei lor.

Băiatul s-a îmbolnăvit grav… Se cerea donaţie de material biologic de la o persoană compatibilă… Ar fi putut fi mama sau tata, dar… S-a dovedit că fata era acea care s-a potrivit pentru donaţie…

În spital au convenit că îndată ce el se însănătoşeşte, merg la părinţi şi îi anunţă că se căsătoresc. Acum când el îi datorează viaţa, părinţii nu se vor mai opune fericirii lor…

A venit şi ziua mult aşteptată. Au mers direct la părinţii fetei. Au venit şi părinţii lui… Erau schimbaţi la faţă… Cărunţi… Nefericiţi… Când băiatul a cerut mâna fetei, mama lui plângea cu hohote… Apoi a urmat o destăinuire – la naştere fiul ei era mort. A fost schimbat cu fiul vecinilor… Şi, de fapt, fata şi băiatul sunt soră şi frate…

Arareori fericirea deplină se construieşte pe minciună…

Va urma…

Anunțuri

15 comentarii la “Valorile vieţii [4]: Adevărul

  1. O primă concluzie: frumuseţea nu ţine de vârstă, nici de înfîţişare, ci de spirit. A doua concluzie: interviul este magistral, păcat că e doar o parte. A treia concluzie: ai în tine un real sprit balzacian de dramă, lucru mai rar întâlnit la români.

  2. Interesantă povestea. Chiar mi-a plăcut.
    În privinţa adevărului, cred că trebuie să le disociem. Există adevăruri relative şi în această privinţă trebuie să manifestăm disponibilitatea dezbaterii de idei. Există, însă, şi adevăruri absolute care sunt nenegociabile. Dar care pot fi tratate cu toleranţă. Adevărurile absolute acţionează preponderent în domeniul religios, însă dacaă ele sunt dogmatizate excesiv conduc la intoleranţă, cea ce s-a întâmplat de cele mai multe ori. Dacă nu, chiar aproape întotdeauna. Reacţia la dogmatizarea excesivă este postmodernismul care relativizează aproape totul. De aceea nu se mai poate vorbi foarte mult de adevăr absolut astăzi. Decât cu preţul de a fi acuzat ca retrograd. Personal, prefer această marcă decât perspectiva haotică şi lipsită de semnificaţii morale a societăţii contemporane.

  3. @Vio
    I. Frumuseţea poate fi şi complexă: şi tinereţe, şi înfăţişare, şi spirit, şi talent, şi… Dar poate fi şi mai simplă… Aici am ţinut doar să ating tangenţial un adevăr despre frumuseţe…
    II. Sunt foarte mulţumit că am găsit acest fragment. Pe mine mă impresionează de fiecare dată când îl privesc…
    III. Iar despre a treia concluzie, sincer să spun nu ştiu cum să răspund… Pur şi simplu am scris. Mai mult într-un spirit de cercetare. Îmi trebuie ceva timp să pot aprecia distant rezultatul. Oricum, îţi mulţumesc pentru susţinere. Acest lucru îl simt clar, mai ales când ştiu că posedezi extraordinar de bine arta scrisului!

  4. @Pro Atitudine – 20 x Schindler
    Mulţumesc pentru apreciere!
    Iar ceea ce ţine de adevăr, pot spune că e şi o continuare a discuţiei noastre. Adevărul poate fi absolut într-un sistem de referinţă, iar în altul – doar relativ. Seria de eseuri o văd mai puţin filosofică, de unde şi stilul expunerii…

  5. Iar in sistemul nostru de referinte ce fel de (ne)adevar folosim? Cel putin aici, in Romania, nimeni nu mai incredere nici macar in vecinul sau. Oare de ce? Cat de mare trebuie sa fie ineincrederea ca sa realizam ca sistemul de adevaruri relative pot distruge relatia umana?

  6. Problema nu e in adevăruri! Relative sau absolute, sunt adevăruri! În baza lor se poate construi un viitor!
    Problema e in neadevăruri, în minciuni, în falsuri! Cum să construieşti o casă pe o temelie falsă? Se va nărui în scurt timp. Fără cutremur de pământ sau altă calamitate…
    Cum să construieşti o societate prosperă pe falsuri, pe minciuni, pe neadevăruri? Poate oare ea să reziste în timp?

  7. Aseară am mai recitit ultimul tău articol precum şi comentariile. Ştii la ce concluzie am ajuns? Mi-ar plăcea să citesc ceva scris de tine despre „frumuseţea adevărului”. Uneori există atâta suferinţăă în frumuseţea lui…

  8. @Tribuna Basarabiei
    Intarzii cu afisarea link-ului deoarece intotdeauna nu mi-a placut anonimatul1 Faptul ca nu e clar cine administratorul site-ului, ma impune sa fiu putin mai rezervat. Sper sa nu fie cu suparare…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s