Prima… învăţătoare

Am primit de la Eduard leapşa „Prima carte citită”. Am acceptat-o, dar am ezitat să răspund la ea imediat. Şi cauza e simplă: scriind despre prima carte nu puteam să nu scriu şi despre prima învăţătoare: Alexandra Odobescu.

1 septembrie 1966. Careul la început de an şcolar. Flori. Elevi. Pedagogi. Părinţi. Felicitări cu începerea anului de studiu. Elevii clasei a X-a, clasă de absolvire, conduc elevii clasei I-i în sălile de studii. Cineva înalt şi puternic mă ridică pe umărul lui şi mă duce până la uşa şcolii.

Clasele I-a „a” şi „b” învăţau în acel an la „Marinescu” – un loc prin care se subînţelegea o clădire separată şi terenul sportiv al şcolii, amplasat în partea dreaptă şi în spatele acelei clădiri. În clădire erau două săli de studii şi Biblioteca şcolii. De ce se numea clădirea şi acel loc „Marinescu” era pentru mine o enigmă, care, de fapt, nu mă prea preocupa atunci. Toţi spuneau „Marinescu” şi asta nu mai stârnea întrebări suplimentare. Era poate unul din cele mai plăcute şi râvnite locuri pentru toţi elevii. Terenuri de sport. Fotbal. Baschet. Volei. Sărituri în lungime. Aparate pentru gimnastică. La început de an şcolar totul era foarte curat şi trasat cu var alb. În jurul terenului creşteau nucari, care în toamnă abundau în roadă din care gustau absolut toţi elevii şi nu numai.

Clasa I-a „b”. Uşa clasei era faţă în faţă cu uşa Bibliotecii. O încăpere plină de mistere.

Amintiri frumoase… Mâinile grijulii ale învăţătoarei şi primele încercări de scriere cu peniţa cu cerneală. Caligrafia. La mare cinste în acele vremuri.

Abecedarul. Literele şi cuvintele, pronunţate cu glas tare de către toată clasa. Prima vizită la Bibliotecă, plină până în pod de rafturi de cărţi. Prima carte de la Bibliotecă. O carte subţire, dar de format mare, că abia încăpea în geantă. Coperta moale, cafenie. Cu ilustraţii. Balada „Mioriţa”. Nu m-a impresionat tare, dar mi-a stârnit interesul pentru lectură. În timp intram des la Bibliotecă. Una din cele mai mari pasiuni ale mele a fost de întotdeauna pasiunea pentru cărţi şi lectură. Nu e cert că se datorează acelei prime cărţi, dar incontestabil se datorează primei învăţătoare, memoriei căreia îi dedic aceste tardive cuvinte de recunoştinţă.

Sper că „Prima carte citită” va fi un prilej de amintiri frumoase şi pentru: Adrian, Liviu şi Florentin.

Anunțuri

10 comentarii la “Prima… învăţătoare

  1. Valeriu, ai primit leapsa de la Cartim , respectiv Eduard , nu Catalin 😛 probabil te gandeai la el si de aceea l-ai mentionat 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s