Valorile vieţii [5]: Mântuirea sufletului

Ce va folosi omului de ar dobândi lumea toată
şi-şi va pierde sufletul său?”
Marcu 8, 36-37

Pentru un creştin viaţa are rost în mântuirea sufletului. Mântuire – în sensul de salvare. Iisus în greacă înseamnă mântuitor.

Drumul spre credinţă nu e simplu pentru foştii cetăţeni sovietici. În Uniunea Sovietică era dificil să găseşti biblia, iar la biserică se mergea pe ascuns.

La sfârşitul anilor 90 a avut loc deschiderea şi eliberarea conştiinţei. Organizaţii creştine de peste hotare difuzau gratuit biblia celor însetaţi de credinţă.

La Marile Adunări Naţionale moldovenii veneau cu mare însufleţire. Unii dintre ei acolo găseau Cartea Sfântă.

Întâlneam mulţi cunoscuţi, inclusiv un fost coleg de clasă. Avea în mână Biblia, un exemplar dintre cele difuzate gratuit. Cu o oarecare sfială mi-a destăinuit că nu prea ştie multe despre Biblie şi credinţă.

Citisem Biblia ca pe o carte obişnuită, încercând să-mi creez o opinie proprie despre cele scrise în ea. Înţelegeam instinctiv, că o viaţă de om nu e suficientă pentru a o înţelege profund. I-am explicat colegului ceea ce înţelegeam  şi cunoşteam despre credinţă şi biblie… Mă întreba meticulos despre toate…

Au trecut mulţi ani de atunci, cel puţin vreo 15. În toţi aceşti ani nu ne-am văzut. Îmi schimbasem şi locul de trai, şi serviciul. Am fost surprins când m-a telefonat şi a solicitat să ne întâlnim şi să mergem împreună la un alt coleg de clasă.

Pe drum mi-a destăinuit că graţie acelei întâlniri şi discuţii de la Marea Adunare Naţională a trecut la credinţă. Am fost măgulit să aflu că o discuţie a fost atât de decisivă.

Am fost primiţi foarte călduros de colegul nostru comun. Ne-am bucurat mult că e bun gospodar şi îi merg foarte bun afacerile. În discuţii am ajuns iar la credinţă şi atunci am înţeles de ce mi s-a solicitat acea întâlnire urgentă…

Colegul dorea să se călugărească. Nimic rău… Dar… Avea familie – soţie, doi fii mari…

Credinţa lui – asemenea unui fanatism frumos. Lucrurile lumeşti mai puţin îl interesau. Înţelegea sau credea că pentru familie devenise o povară cu evlavia sa…

Am încercat să-l convingem că e important să-şi aranjeze copiii în viaţă, e importantă familia…

A trecut ceva timp şi am aflat că a lăsat familia şi e la mănăstire…

Omul are grijă primordială de mântuirea sufletului său… Lucrurile lumeşti, inclusiv soţia şi copiii, le-a pus pe plan secund…

Nu-l judec… Încerc doar să înţeleg dacă discuţia despre credinţă, de la Marea Adunare Naţională, a fost spre bine  sau nu… Şi nu găsesc răspunsul…

Anunțuri

21 comentarii la “Valorile vieţii [5]: Mântuirea sufletului

  1. Pingback: Valorile vieţii [5]: Mântuirea sufletului - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Valorile vietii ar trebui sa fie concentrate in mod prioritar pe conceptul de mantuire. Insa, acest aspect nu mai este determinat in existenta umana. Chiar si oamenii religiosi sunt fascinati mai mult de formele religiei decat de esenta sa. Incat totul devine incarcat de superficialitate si ipocrizie.Iar multi dintre cei care cauta cu adevarat mantuirea ajung sa se izoleze prin munti. Evadand din societatea care are nevoie de prezenta lor. Facand exact reversul mesajului christic. Insa, ne-am obisnuit atat de mult cu devierile incat nici macar nu ne mai punem intrebari.

  3. Florentin, nu pot să nu destăinui că acest articol am dorit să-l public mai de mult. M-am sculat dimineaţa, m-am aşezat la comp şi am început să-l definitivez. În paralel navigam prin Internet să aflu ultimele noutăţi. A fost una şocantă – s-a sinucis Mădălina Manole… Coincidenţă sinistră…

    A trecut ceva timp de atunci şi abia acum m-am decis să-l public…

    Am citit articolul tău despre religie… Dezvălui adevăruri lucide… Totuşi mă tem că problema e şi mai gravă – unii dintre slujitorii bisericii nu au credinţă, ci doar interese materiale… Biserica e o afacere pentru unii slujitori, slujitori de formă şi nu de esenţă… Ei la sigur nu pun întrebări sau, cel puţin, nu întrebări de esenţă…

    Ceea ce ţine de cazul descris – colegul şi-a pus întrebări… A găsit răspunsuri pe care le-a considerat el corecte…

  4. Citesc cu interes multe din textele pe care le scrii.
    Totuşi, cred eu, sintagma „Mântuirea sufletului” neînsoţită de o definiţie clară poate fi folosită cu rea credinţă. Consideri că mântuirea înseamnă salvare. Care este pericolul de care te salvează mântuirea?
    Există sintagme atribuite religiei creştine, cum ar fi „Crede şi nu cerceta” care pun în pericol educaţia oamenilor şi au ca rezultat, printre altele, faptul că aproape jumătate din români cred că soarele se învârteşte în jurul pământului.

  5. Seria de eseuri, din care face parte şi acesta, e una specifică. Specifică prin faptul că ele dezvăluie unele lucruri, dar în final cititorul rămâne cu întrebări, la care eu nu dau răspunsuri… Eseurile au mai mult un stil artistic şi mai puţin analitic… Dacă sunt reuşite ori nu, decid cititorii…

    Sunt mai multe întrebări pe care şi le poate pune cititorul, în contextul dat… În primul rând nu explic ce înseamnă suflet. Dacă fizicul uman este trecător, sufletul este veşnic, cel puţin din perspectiva creştinismului… În scurta viaţă pe care o are omul pe Pământ el trebuie să aibă grijă de suflet, de puritatea lui, care după despărţirea de trup nimereşte sau în rai, sau în iad… Lucrurile devin clare… Omul are grijă de mântuirea/salvarea sufletului cu scopul nimeririi în rai…

    Un interval finit de timp e definitoriu pentru un interval infinit care urmează…
    Având grijă de suflet în intervalul finit de timp, îi asiguri o existenţă veşnică în rai…

    Desigur apar întrebări… Cum să-ţi mântuieşti sufletul? Faptele omului sunt definitorii pentru mântuirea sufletului? Ş.a.m.d.

  6. Este o certitudine faptul ca biserica se afla pe o panta descedenta din cauza reprezentantilor sai. Intrarea ei in circuitul comercial este nefasta. Ipocrizia si mediocritata sunt norme ale zilei chiar in mediul religios. In spatiul european rasaritean insa acestea sunt completate si cu un misticism care impinge formalismul si supunerea la forme aberante. Superstitia se imbina cu valorile spirituale, iar democratia cu autoritarismul. Pentru a vorbi despre posibilitatea punerii intrebarilor, trebuie mai intai sa ne intrebam daca acestea sunt permise. Realitatea rasariteana ne confirma insa ca mostenirea bizantina a ramas, adica supunerea este ridicata la rang de virtute, Astfel, de ce sa te mai intrebi, daca intrebarile risca sa te arunce in pragul ereziei. Astfel ca lozinca „Fa ce zice popa”, dincolo de aspectul ei hilar, ramane prezenta imbracand diverse forme…

  7. Eşti om de ştiinţă. O sintagmă interpretabilă neexplicată de cel care o foloseşte creează pericole, cred eu.
    În numele mântuirii sufletului, Biserica ardea, în Evul Mediu, vrăjitoarele pe rug; folosind argumentul mântuirii sufletului, un slujitor al bisericii a devenit ucigaş la Tanacu, in zilele noastre. Vesnicia sufletului, raiul şi iadul nu sunt certitudini ci ipoteze.
    Lăsând cititorilor opţiunea de a interpreta sintagma la care te referi, unii vor considera, de exemplu, că îşi mântuiesc sufletul ferindu-se de paşaportul biometric, asociat public de unele feţe bisericeşti cu numărul satanic 666(?!).
    Cred totuşi că cititorul trebuie îndemnat spre educaţie, nu lăsat în voia împregnării cu prea multele tendinţe obscurantiste care bântuie pe web.
    Evident, ai dreptul să decizi ce scrii. Îndrăznesc să-ţi amintesc că fiind dascăl ai o misiune, în această calitate.

  8. @Pro Atitudine
    Slujitorii bisericii sunt din acelasi mediu, ca şi enoriaşii… Moştenesc şi virtuţile, şi viciile părinţilor! Şi ei sunt influenţaţi de mediul în care trăiesc! Mai mult, sunt aleşi din acel mediu!

    Îmi este comod să mă refer la articolul tău de azi, referitor la modele şi eroi.

    Cum nu sunt pedagogii în toate perfecţi, dar ar trebui să fie… La fel şi slujitorii bisericii nu sunt perfecţi, chiar dacă ar trebui să fie…

    Şcoala şi biserica au sarcini întrucâtva înrudite, dar specializate! Şi prima şi a doua sunt orientate spre om… Spre formarea lui… Spre salvarea lui…

    Întrebările trebuie să vie, în primul rând, din aceste sfere… De aici trebuie să se ia, în primul rând, atitudinea…

  9. @An Sorin
    Ai perfecta dreptate, Sorine! Tocmai la asta si ma refer!

    În discuţia mea cu colegul, la Marea Adunare Naţională, eram mai mult pe poziţiile unui ateu, care a explicat nişte teze… A fost o discuţie nu prea îndelungată…

    Colegul în timp a progresat în tainele religiei şi credinţei! Acum eu îl consult pe el… Mai mult, el vede perfect neajunsurile bisericii şi păcatele slujitorilor… Ei tot sunt oameni…

    Mi se pare că mesajul meu a fost înţeles… Nu e bine să cazi în obscurantism… Având grijă de mântuirea sufletului, trebuie să găseşti suficientă înţelepciune ca să nu faci acest lucru pricinuind durere celor apropiaţi…

  10. Sunt perfect de acord ca scoala si biserica au rol formativ. Si ar trebui sa se achite de aceasta sarcina. De asemenea, plec si eu de la premisa ca si preotii sau pastorii sunt oameni, deci au dreptul de a gresi. Cu minima conditie ca aceste greseli sa fie in limitele vocatiei pe care o au. Si pe care au jurat sa o urmeze.
    Insa, intrebarea de baza este daca biserica in rasaritul european si-a asumat acest rol educativ. Sau se limiteaza doar la slujire sociala si mentinerea intacta a ritualismului? Dincolo de aceste aspecte, are de a face educatia cu mantuirea sufletului? Si schimbarea modului de gandire cu convertirea? Daca da, atunci biserica trebuie sa promoveze libera gandire, sa ii invete pe oameni sa rationeze si sa isi exprima opiniile. Insa, nu cumva aceasta ar insemna propria sinucidere? Si atunci, realitatea ne arata ca este mai preferabila mentinerea in continuare a omului in stare de inconstienta…

  11. Preoţii, ca şi pedagogii, pot fi mai buni şi mai puţin buni!

    Am asistat la ritualuri bisericeşti. Am asistat şi la predicile care urmează după… Vreau să mă refer doar la un exemplu… Predicile părintelui Ioan Ciuntu, de la Biserica Sfânta Teodora de la Sihla, au fost ascultate de Grigore Vieru, Nicolae Dabija, numeroase alte personalităţi din Basarabia. Sunt „lecţii” de neuitat – repere pentru suflet şi spirit. Sunt lecţii de credinţă, de patriotism, de omenie, de bunătate, lecţii adresate tuturor, de la mic, la mare…

    Serviciile divine sunt extraordinare. Pentru ritualurile religioase solicitate de enoriaşi nu se impun taxe – enoriaşii achită atâta cât pot… Lumânările – foarte ieftine comparativ cu alte biserici. Accentele sunt puse pe bunătate, pe valori spirituale şi duhovniceşti, exemplul propriu fiind unul dintre cele mai importante instrumente educative.

    Părintele Ioan Ciuntu, a fost distins azi cu Ordinul Republici, cea mai înaltă distincţie a Republicii Moldova, alături de alt slujitor al cultelor – Petru Buburuz.

    Sunt eroi ai timpurilor noastre, ambii având poziţii civice, patriotice şi naţionale ferme. Au luptat împreună cu tot poporul pentru libertate, drepturi şi credinţă. Faptele lor i-au făcut eroi, nu distincţiile acordate.

    E realitate, Florentin!

  12. Este o realitate pe care nu mi-am propus a o nega. Si astfel de exemple pot continua atat din sfera religioasa, cat si din cea laica. Orice societate castiga din faptul ca astfel de persoane sunt mediatizate si pot servi ca exemplu de comportament pentru generatii intregi.
    Eu ma refeream in comentariul meu la faptul ca atunci cand o societate este in degringolada atunci si biserica trebuie sa isi asume partea de vina. Daca mentalitatea este retrograda, ceea ce arunca o societate in criza, atunci biserica nu se poate delimita ca si cum nu ar avea nici un rol in ceea ce se intampla. cazul din Romania este elocvent. Trecem nu doar printr-o criza economica, ci si prin una de sistem precedata de una a mentalitatilor. Or, mentalitatile sunt un produs al educatiei facute de scoala, dar si de biserica. Nu se poate spala nimeni pe maini, atat timp cat numarul complicilor la o asemenea stare de fapt este mult mai mare. De aceea consider ca esecul educational este mult mai amplu si nu apartine doar mediului politic.

  13. „Exemplul este şcoala omenirii, exemplele învăţă.”
    Edmund Burke

    Erou este şi „persoana care se remarcă într-un domeniu de activitate prin muncă și calități morale înalte”. Poziţia civică pe care o ai ar putea pretinde, cel puţin din punctul meu de vedere, la una de deosebită. În asemenea cazuri este imperios să foloseşti microscopul pentru a vedea amănuntele, dar şi ochiul liber pentru a găsi exemplele bune. În pedagogie, ştii bine, cât de eficient este exemplul propriu şi bunătatea. Nu e pentru prima dată când vin cu această teză. Îmi place mult cum abordezi problemele, îmi place stilul elevat şi lucid al articolelor, dar, încă o dată repet că trebuie de găsit neapărat şi ceea ce este bun în societate. Traian Popovici ar fi văzut doar răul?

    Biserica e condusă de oameni, chiar şi dacă sunt feţe înalte bisericeşti. Şi feţele înalte ale bisericii sunt diferite. Greşesc şi ele…

    Evident că eşecul educaţional aparţine întregii societăţi, chiar dacă vina reală o poartă nemijlocit anumite persoane.

  14. Accept observatiile facute si multumesc pentru ele. Insa, cred ca situatii exceptionale impun maniere de abordare exceptionale. In primul rand, nu este scopul meu sa reliefez personaje individuale (in genul in care le-ati mentionat in comentariul anterior), ci sa descriu fenomene generale. Asa cum sunt ele si cum se impun in constiinta publica. Voi explica intr-un articol saptamana viitoare de ce am acest stil de abordare. Si de ce cred in eficienta lui daca este coordonat cu inteligenta. Nu sunt in vanatoare de un anumit gen de subiecte, ci incerc sa descriu situatii care marcheaza in mod decisiv mentalul colectiv. Recunosc ca sunt in lupta deschisa cu mentalitatile retrograde, aceasta fiind principala mea preocupare. Partea pedagogica este esentiala, elementele pozitive sunt vitale insa ele au mecanismul lor de functionare la momentul oportun. Ceea ce este imperios necesar acum este o confruntare a societatii cu propria realitate in care traieste. Pentru ca apoi sa se poata introduce si elementul pedagogic de care vorbiti. Nu uitati ca educatia comunista a fost construita chiar din aceasta perspectiva pedagogica. Totul a fost prezentat extrem de pozitiv, exagerat de moralizator. Personajele istorice nu aveau nimic negativ si se pare ca inca suntem tributarii unui asemenea mod de gandire. Si ce a iesit? O societate aflata in criza morala, incapabila de a-si privi prezentul si viitorul in fata…

    Nu ma pretind un moralist si nici nu am adoptat o asemenea pozitie. Insa, daca este sa privim in literatura specifica moralistilor, cum ar fi Caragiale, ar putea fi si ei crticati pentru maniera lor de a vedea societatea.
    Nu ma pretind a fi o copie a lui Traian Popovici, ci de vreo 3 ani ma straduiesc cu promovarea lui ca model atitudinal. Adica, exact ceea ce consider ca ne lipseste. Un moralist in viata este Andrei Plesu care este expus unor atacuri directe tocmai fiindca are o maniera de a scrie care ar putea fi calificata ca negativista. Si, totusi, as completa eu, extrem de necesara!!!!

    Ca sa fiu si de acord cu dvs., ma gandesc in viitorul imediat sa abordez un ciclu de articole care sa valorizeze exemplul unor oameni care au avut curajul civic de a fi luptatori pentru cauze nobile. Sau eroi in propriul domeniu de activitate, asa cum spuneti. Vreau insa sa ma folosesc de exemplul lor pentru a identifica disfunctionalitatile noastre. Astfel, orice exemplu pozitiv este frumos si… doar atat!!!!

  15. Dragă Florentin. E în dreptul tău să abordezi orice poziţie.

    Totuşi, vreau să aduc încă un exemplu – Eminescu! A criticat, dar a şi iubit…

    Eşti foarte talentat şi sunt convins că ai un viitor strălucit. Cu atât mai mult – foloseşte o abordare mai largă, un instrumentariu mai bogat… Nu uita – oamenii cu adevărat mari, sunt nu numai generoşi, dar şi mărinimoşi…

  16. Multumesc in mod sincer pentru sugestii.
    In privinta lui Eminescu, insa, daca este sa ma raportez la articolele sale politice din ziarul Timpul nu as prea fi de acord cu variantele sale de iubire. Insa, este drept ca Eminescu a avut o plaja mai larga de abordare, fiindca a fost un geniu. Ceea ce nu este cazul meu!
    Dupa cum am mai spus ma simt acum nevoit sa ma justific. O voi face saptamana viitoare intr-un articol in care sa am posibilitatea sa imi exprim strategia. Asa ca deja sunteti invitat!!!!

    Va doresc o zi buna mai departe si va multumesc si pentru aprecieri si pentru neconcordantele exprimate fata de viziunea si stilul meu de abordare. Imi face cinste timpul pe care mi-l acordati prin citirea articolelor mele, mai ales de pe pozitia pe care o detineti. Ce sa fac, Google vorbeste!!!!

  17. Am citit foarte atent articolul dvs….m-a atras titlul „Mântuirea Sufletului”. Sincer, am studiat şi eu Biblia, e o carte specială cu un mesaj important. Datorită acestei Cărţi am o familie fericită. Şi în ciuda faptului că am citit-o am absolvit totuşi facultatea, m-am angajat în câmpul muncii şi am multe planuri frumoase penru viitor. Ce vreau să zic, nu acea discuţie sau citirea Bibliei l-a influenţat pe coleg să devină călugăr, nu are cum să fie aşa. Dumnezeu niciodată nu a poruncit să ne lăsăm familiile, ci dimpotrivă a spus chiar că „nu este bine omul să fie singur” şi dă indicaţii cum să fie cuplul fericit în familie. În Biblie sunt descrişi foarte puţini oameni care alegeau să nu se căsatoreasca(erau excepţii, cu o misiune specială, de ex. Ioan Botezătorul). Acest coleg ar fi trbuit să studieze mai mult şi mai bine Biblia pentru a vedea ce descoperă ea cu adevărat.
    P.S. apropo, a găsit el cumva călugări în Biblie?

  18. Multumesc de comentriu foarte util! Am incercat sa-i sugeram acelasi lucru si noi, colegii. Alegerea ii apartine. Nu-l judecam… Sunt convins ca studiază acum profund Biblia şi va găsi adevărul!

    Nu stiu dacă a găsit călugări în Biblie…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s