Flacăra…

Poezia Maestrului, scrisă pe patul de spital, ne reaminteşte de şedinţele Cenaclului „Flacăra”, ascultate cândva în Basarabia cu sufletul la gură… E un mesaj adresat tuturor românilor şi trebuie să ajungă la sufletele tuturor!

Ne rugăm pentru sănătatea Maestrului!

De la un cardiac, cordial
Adrian Paunescu: in serviciul dv.

De-aicea, de pe patul de spital,
Pe care mă găsesc de vreme lungă,
Consider că e-un gest profund moral
Cuvântul meu la voi să mai ajungă.

Mă monitorizează paznici minimi,
Din maxima profesorului grijă,
În jurul obositei mele inimi
Să nu mă mai ajungă nicio schijă.

Aud o ambulanţă revenind,
Cu cine ştie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind
Cu care se tratează cicatricea.

Purtaţi-vă de grijă, fraţii mei,
Păziţi-vă şi inima, şi gândul,
De nu doriţi să vină anii grei,
Spitalul de urgenţă implorându-l.

Eu vă salut de-a dreptul cordial,
De-a dreptul cardiac, precum se ştie,
Recunoscând că patul de spital
Nu-i o alarmă, ci o garanţie.

Vă văd pe toţi mai buni şi mai umani,
Eu însumi sunt mai omenos în toate,
Dă-mi, Doamne, viaţă, încă nişte ani
Şi ţării mele minima dreptate.

Adrian Păunescu, 31 octombrie 2010, Bucureşti, Spitalul de Urgenţă

Sursa: ring

Anunțuri

8 comentarii la “Flacăra…

  1. Pingback: Flacăra… - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Trebuie cu totii sa fim indurerati pentru soarta unui geniu. Indiferent de trecutul sau, nimei nu ii poate contesta patriotismul si verva poetica. Sa ne rugam ca Dumnezeu sa ii raspunda acestei rugi inaltate in versuri…

  3. Cate versuri nerostite inca, asteapta condeiul Maestrului! Ii doresc sa treaca peste incercarea asta…sunt cu gandul si inima alturi de el!
    Multumesc, Valeriu pentru postarea din seara asta!
    Numai bine!

  4. hey sorry for leaving comment in english as that is the only other language i can. i read your blog using google translate and find you write really interesting post. actually i don’t know anything about poetry and even for its master, but i somehow touched when i read his poetry. it reminds us to value our current life. so inspiring. thanks

  5. Trist moment, trişti ani. Indiferent de ce a făcut sau nu a făcut, a fost un om care trebuia să mai trăiască. Observă cum se gândeşte la ţară la sfârşitul poeziei… pe moarte fiind. Iar noi nu ne gândim nici chiar fiind sănătoşi…
    Da, se observă o modificare în mărimea caracterelor de control.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s