Se aplică oare prezumţia nevinovăţiei în sistemul de educaţie?

„Spune-mi şi voi uita.
Învată-mă şi îmi voi reaminti.
Implică-mă şi voi învăţa”.

Benjamin Franklin

E o perioadă fierbinte în tot sistemul educaţional – perioada examenelor… Într-un sistem sănătos e perioadă de glorie – se obţin rezultate senzaţionale de către elevi şi studenţi, rezultate care confirmă starea buna de lucruri… E ca la o Olimpiadă Internaţională în care se bat recorduri peste recorduri… Şi ce e mai important – nu se copie deoarece atât discipolii, cât şi mentorii lor demonstrează cu mândrie starea bună de lucruri. E ca un „sport de performanţă” cu fairplay şi fără „dopaj”/copiere…

Ce se întâmplă într-un sistem mai puţin sănătos?

Din start se presupune că atât discipolii, cât şi dascălii lor, au tras chiulul de-a lungul anilor şi vor folosi mijloace neoneste pentru a obţine rezultate cât mai mari, care în principiu nu le merită! Adică, într-un asemenea sistem de învăţământ principiul prezumţiei nevinovăţiei nu se aplică!


Cine suferă mai mult?

Suferă mai mult acei care în decursul anilor nu au copiat, dar şi toată societatea! Nefiind deprinşi cu metode neoneste, într-un stres dictat de regimul de cazarmă cu supraveghetori, e foarte greu să obţii rezultate foarte bune. În locul unei atmosfere psihologice confortabile, în care să se poată obţine rezultate bune, se impune o atmosferă încordată în care atât examinaţii, cât şi familiile lor trec printr-o mare şi dificilă încercare!

Ce sunt mai importante – notele sau cunoştinţele/competenţele/abilităţile? Notele sau oamenii? Notele sau specialiştii bine pregătiţi?

În mod ideal ar fi bine ca notele să reflecte obiectiv starea de lucruri! Dar pot oare notele 0, 1, 2, …, 10 să realizeze acest deziderat? Poate fi oare notat cu aceeaşi notă 10 la informatică un elev care a ocupat un loc de frunte la o Olimpiadă Internaţională şi un elev dintr-un sat în care şcoala nu are nici calculatoare? Poate oare să fie notat prin aceeaşi notă de 10 un elev care a ocupat un loc de frunte la o Olimpiadă Internaţională de Matematică şi un elev căruia i s-a predat matematica de către un profesor de muncă? În mod abstract – da! În mod real – se întâmplă! Dar…

De fapt, în mod normal, nu ar trebui să ne intereseze notele, ci rezultatele obţinute. Ne-am putea imagina un sistem în care examenele lipsesc, iar notele/evaluările se obţin elementari printr-o analiză cibernetică asemenea cu analizele medicale, când se iau probe de sânge. Pe cel examinat îl analizează un android/robot care apreciază instantaneu starea de lucruri doar conectându-se pentru puţin timp la organismul/creierul celui examinat! Sigur e ceva utopic! Poate cândva va fi posibilă o asemenea examinare, dar nu în timpul apropiat!

Ce ne rămâne?

Ne rămâne să constatăm clar că trebuie să avem un sistem educaţional care să aibă ca produs Omul şi nu notele! Trebuie să se scoată limitele impuse la numărul de studenţi admişi la studii superioare la diverse specialităţi şi doar performanţele de-a lungul studiilor să dicteze cine e finanţat de la buget! În rest – studiile cu plată să fie pe seama celor care au rezultate mai slabe! Adică pledez asupra punerii unei mai mici atenţii asupra examenelor şi rezultatelor lor! Notele se folosesc la admiterea la facultate, şi poate la repartizarea la serviciu, de unde şi dorinţa de a avea note cât mai mari, chiar şi nemeritate! Să reamintim că de fapt ulterior contează nu atât notele, cât – specialistul! Iar notele mari nu totdeauna sunt echivalentul unor specialişti buni!

Un exemplu! În decursul acestui semestru am avut lecţii de informatică cu studenţi de la psihologie! O grupă bună, cu studenţi stăruitori şi interesanţi! Examenul – relativ simplu şi axat mai mult pe utilizarea tehnologiilor informaţionale! Am intrat în sală şi am observat imediat expresiile feţilor lor! Parcă nu mai erau acei studenţi cu care am lucrat timp de un semestru! Am discutat puţin! I-am calmat că e un examen simplu! Trebuie doar să se concentreze şi să lucreze în linişte!

Le-am dat testele! Se observă foarte bine când cineva este concentrat nu atât asupra testului, cât asupra altor activităţi (copiere)! Mai ales că din Internet sunt la curent cu varietatea largă de modalităţi de copiere! Am observat anumite încercări, dar n-am reacţionat deoarece subiectele au fost mai mult practice, copiatul fiind exclus automat. Fiindcă majoritatea subiectelor au fost studiate în detaliu la ore, studenţii s-au isprăvit cu ele!

Totuşi unii nu au scăpat de starea de stres de unde au apărut şi surprize! Într-o variantă trebuiau enumerate câteva motoare de căutare! Când studenta mi-a prezentat lucrarea, am rămas surprins că n-a scris nimic! Observând acest lucru am întrebat-o imediat: ce motoare de căutare a folosit în decursul semestrului ca să-mi prezinte lucrarea de laborator dedicată psihologiei? Absolut senină studenta-mi răspunde că a folosit: Google, Yahoo, Rambler… Am lăudat-o, binemeritat, că s-a prezentat foarte bine în decursul semestrului şi am rugat-o să se aşeze alături – să-i verific lucrarea! Am trecut succesiv prin item-uri până am ajuns la cel cu motoarele de căutare… O întreb din nou: ce motoare de căutare cunoaşte? Observ că s-a pierdut… şi aud răspunsul: nu ştiu! Urmează o pauză în care tac întrebător ca să aud iarăşi vocea ei – „of, Doamne, n-am înţeles bine întrebarea din acest item” şi îmi enumeră iarăşi: Google, Yahoo, Rambler, Bing…!

De ce am adus acest exemplu? Pentru a sublinia, o dată în plus, influenţa negativă a stării de stres asupra celor examinaţi! N-am presat de loc studenţii! Totuşi starea de stres era prezentă şi într-o grupă de psihologie! Şi sorgintea stresului vine încă din şcoală – de la examenele pe care le-au susţinut anterior! Amintirile trecutului le generează o stare inversă celei necesare pentru a susţine cu succes examenul! În loc ca starea să fie propice şi să contribuie la evidenţierea calităţilor intelectuale, copiii au reflexe condiţionate insuflate de sistem care le creează o stare nesănătoasă vizavi de orice examen!

Trebuie oare elevii şi studenţii priviţi ca potenţiali infractori-copiatori, ori au dreptul să li se aplice şi lor prezumţia nevinovăţiei? Răspunsul îmi pare evident!

Anunțuri

2 comentarii la “Se aplică oare prezumţia nevinovăţiei în sistemul de educaţie?

  1. Cand disciplina v-a face parte din viata romanului si elevii vor invata carte. Mersul la scoala este un fel de gradinita avansata. Cine sufera? Parintii acum, iar copii mai tarziu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s