Ce înseamnă doctor habilitat?

BolognaRevin la subiectul gradelor şi titlurilor ştiinţifice! Anterior, într-un stil puţin ironic, am scris despre titlul de doctor. Statistica legată de acel articol mi-a sugerat ideea revenirii la subiect, deoarece interesul faţă de subiect există şi din păcate în Internet e tratat insuficient de bine în limba română. Actualmente, spre exemplu, sintagma doctor habilitat, dar şi cuvântul habilitat, nu pot fi găsite în nici-un dicţionar explicativ românesc, accesibil online. În schimb cuvântul doctor este tratat suficient de migălos.

În DEX, spre exemplu, găsim următoarele definiţii:

DÓCTOR, doctori, s. m.
1. Persoană cu studii superioare care se ocupă cu vindecarea, tratarea sau prevenirea bolilor umane și animale; medic.
2. Titlu științific înalt acordat de o instituție academică sau de învățământ superior; persoană care are acest titlu.
3. (Fam.) Persoană foarte pricepută într-un domeniu.
4. (Bot., reg.; în forma doftor) Arbust mediteranean și tropical din care se extrage saburul (Aloë vera).
[Var.: (1, pop.) dóftor s. m.] – Din lat. doctor, fr. docteur. Cf. germ. Doktor.

În NODEX:

DÓCTOR ~i m.
1) Persoană, cu studii superioare de specialitate, care profesează medicina; medic.
2) Grad științific superior.
3) Persoană care posedă titlul științific superior. ~ în istorie. ~ în filologie.
4) fam. Persoană care vădește cunoștințe profunde într-un domeniu de activitate.
[lat. doctor, fr. docteur

Din MDN mai putem evidenţia selectiv sensurile:

DÓCTOR s. m.
~ docent = titlu științific care se acordă doctorilor (1) care fac dovada unei activități științifice îndelungate și valoroase;
~ honoris causa = titlu onorific acordat de instituțiile de învățământ superior unei personalități de mare prestigiu, din țară sau din străinătate, pentru realizări deosebite în domeniul științei, tehnicii și culturii, pentru servicii de mare însemnătate aduse patriei și umanității

Aşadar, termenul doctor poate avea mai multe sensuri. Din perspectiva ştiinţifică se referă:
• fie la titlul ştiinţific,
• fie la gradul ştiinţific,
• fie la persoana care deţine gradul sau titlul de doctor.

Diferenţa dintre grad şi titlu aş numi-o nesemnificativă, chiar dacă din dicţionare poate fi constatată o variată încărcătură semantică, la fel ca şi în cazul termenului doctor. În opinia mea, gradul poate fi asociat preponderent cu diferenţierea într-o scara ierarhică profesionistă a cercetătorilor. Titlul adaugă la sensul de calificare/merit o nuanţă onorifică.

Semnificaţia cuvântului doctor poate rămâne neclară dacă nu este privită şi din contextul istorico-etimologic. Cuvântul doctor are origine latină în „docēre” – „a învăţa, a preda”. Astfel erau numiţi Apostolii, Părinţii Bisericii Creştine şi alte autorităţi bisericeşti la începuturi – învăţau creştinii esenţa credinţei şi cum trebuie interpretată Biblia. Isus Hristos era şi el numit învăţător de către apostoli. Acest sens de autoritate bisericească cu drepturi de învăţare şi interpretare a Bibliei a dominat sute de ani. Sensul a început să se schimbe odată cu apariţia Universităţilor – corporaţii/asociaţii/bresle private de pedagogi şi studenţi:

Universitatea Bologna (1088),
Universitatea Paris (predare de la mijlocul secolului 11, recunoscută în 1150),
• Universitatea Oxford (predare din 1096, recunoscută din 1167),
• Universitatea Modena (1175),
• Universitatea Palencia (1208),
• Universitatea Cambridge (1209),
• Universitatea Salamanca (1218),
• Universitatea Montpellier (1220),
• Universitatea Padua (1222),
• Universitatea Toulouse (1229),
• Universitatea Orleans (1235),
• Universitatea Siena (1240),
• Universitatea Coimbra (1288).

Universităţile aveau un statut special, iar studenţii aveau privilegii speciale. La începuturi Universităţile nu aveau sedii şi funcţionau ca bresle de pedagogi şi studenţi.

Universitatea din Bologna prima a început să confere gradul de doctor începând cu anul 1130, iar Universitatea din Paris a obţinut acelaşi privilegiu abia în 1231.

Prin Bula papala din 1233 se stipula că oricine avea dreptul să predea în Universitatea din Toulouse, avea dreptul să predea oriunde fără examinări suplimentare din partea autorităţilor bisericeşti. Acest privilegiu a devenit unul definitoriu şi de bază pentru autonomia Universităţilor – dreptul de a preda oriunde pentru deţinătorii de „licentia ubiquie docendi” – licenţa de predare. Dezvoltarea Universităţilor medievale a coincis cu răspândirea filosofiei lui Aristotel peste tot, ceea ce a condus la orientarea Universităţilor spre ştiinţele naturii.

Studiile în Universităţi durau 6 ani pentru bacalaureat şi încă alţi 12 pentru masterat şi doctorat.

Primele grade academice au fost cele în drept, iar primul grad academic a fost cel de doctor în drept conferit în Universitatea din Bologna. Gradul şi titlul de doctor nu au fost aplicate în alte domenii până în secolul 13.

Cele mai vechi grade de doctorat (teologie, drept şi medicină) au reflectat separarea istorică a studiilor în Universităţi anume în aceste trei domenii. Cu trecerea timpului studiile în domenii diferite de cele de teologie şi medicină au devenit mai frecvente. Pentru celelalte domeniile s-a stabilit denumirea de „filosofie„. Actualmente ele sunt clasificate în ştiinţe umaniste şi reale. În occident termenul totuşi a supravieţuit sub forma de doctor în filozofie (doctor of philosophy).

Gradul de doctor în ştiinţe există în multe ţări şi se conferă în diverse moduri. De cele mai dese ori se cere scrierea unei teze de doctorat sub îndrumarea unui conducător ştiinţific şi susţinerea ei publică într-un consiliu ştiinţific specializat. Titlul  de doctor se conferă fie de un consiliu ştiinţific specializat, fie de o autoritate universitară sau ştiinţifică, fie de un organ de stat specializat.

În Republica Moldova există un organ specializat care se ocupă de conferirea gradelor şi titlurilor ştiinţifice: Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. Este o structură similară cu una existentă în fosta URSS – Comisia Superioară de Atestare a URSS (BAK CCCP). Conferirea gradelor este reglementată de diverse acte normative, unul de bază fiind „Regulamentul atestării cadrelor ştiinţifice şi ştiinţifico-didactice de înaltă calificare”.

Există două grade: doctor şi doctor habilitat, echivalente în mare parte cu cel de candidat în ştiinţe şi doctor în ştiinţe din fosta URSS. Ambele grade ştiinţifice pot fi obţinute de deţinătorii studiilor de licenţă sau masterat prin studii în doctorat sau fără ele, dar neapărat în baza unei teze de doctorat, a publicaţiilor ştiinţifice, şi prin susţinere publică în comisii specializate. Rezultatele susţinerii sunt examinate ulterior în comisiile de experţi şi în Prezidiul CNAA, ca apoi să se adopte decizia finală de conferire sau de respingere.

„Gradul ştiinţific de doctor habilitat se conferă doctorilor în ştiinţe de către C.N.A.A. în baza susţinerii publice a tezei de doctor habilitat”. Prin urmare, doctor habilitat este gradul ştiinţific superior conferit de organele statale din RM.

Actualmente, cuvântul habilitat nu poate fi găsit în dicţionarele româneşti. Cuvântul are origini latine în „habilis” – „îndemânatic, potrivit, iscusit, adecvat”. Sună şi se scrie întrucâtva asemănător cu habitat, ceea ce îi sporeşte şansele de a deveni un cuvânt uzual al limbii române.

Titlul de doctor habilitat (al doilea doctorat) se conferă în mai mult state:

• Franţa (habilitation à diriger des recherches, HDR),
• Elveţia,
• Germania (Priv.-Doz.şi/sau Dr. habil.),
• Austria (în trecut Univ.-Doz., în prezent Priv.-Doz.),
• Danemarca,
• Bulgaria,
• Polonia(dr hab., doktor habilitowany),
• Portugalia (Agregação),
• Suedia şi Finlanda (Docent or Doc.),
• Republica Cehă şi Slovacia (Docent),
• Ungaria (dr. habil.),
• Slovenia,
• Armenia, Azerbaidjan, Letonia, Lituania, Moldova, Estonia (dr. habil.),
• Kirghizstan, Kazahstan, Uzbekistan, Ucraina, Belarus, şi Rusia (Doctor nauk).

De menţionat că gradul de doctor habilitat presupune în esenţă scrierea solitară (fără conducător ştiinţific) a unei teze de doctor habilitat mult mai ample şi de proporţii mai mari decât cea de doctor.

Din păcate, în ţările fostei URSS condiţiile şi regulile pentru obţinerea titlului de doctor habilitat nu încurajează de loc scrierea tezei de doctor habilitat şi susţinerea ei. E mai uşor să treci prin urechea acului, decât să susţii teza de doctor habilitat în Moldova 🙂

Anunțuri

8 comentarii la “Ce înseamnă doctor habilitat?

  1. De obicei, în limba română, litera H iniţială se voalează în scriere sau pronunţare, cum este cazul Heterogen/Eterogen sau Helicopter/Elicopter. Aşa că, Habilitat are mai multe şanse de a fi preluat ca Abilitat decât varianta sugerată de tine.

  2. Ma bucur, Vio, ca ai revenit pe blogul meu 😉

    Ideea pe care sugerezi e una transparenta si survine imediat in acest context. Totusi trebuie sa mentionez ca sunt si exemple opuse, care supravietuiesc in romana cu h. Nu cred ca face sa le expun!

    E mai interesanta argumentarea pe care o am direct de la academicianul Petru Soltan, unul dintre autorii actului legislativ/regulamentului de functionare a Comisiei Superioare de Atestare din 1999. Dumnealui a propus in 1999 ca in Republica Moldova sa se confere doar gradul de „doctor” fata de „candidat in stiinte” si „doctor in stiinte” acceptate in URSS. Au fost insistente sa se pastreze doua grade si atunci ideea de a folosi titlul/gradul de „doctor habilitat” a venit de la reputatul lingvist Anatolie Ciobanu. Nu pun la indoiala competenta si intuitia D-lui, mai ales ca e un cuvant de provenienta latina – „habilitatus”, varianta care se mai foloseste in paralel cu cea mentionata initial.

  3. Cu alte , medicul este cel care vindeca, doctorul este/poate fi persoana care detine titlu stiintific intr-un anumit domeniu. Problema este, ca la nivel vulgar – aici cu sensul de „cunoscut de toata lumea”, doctor este cunoscut si folosit si pentru medic.
    Interesant ca mai exista inca un nivel, chiar si la doctorat.
    Chiar, mai este valabila conditia conform careia trebuie sa fi publicat in diverse reviste de specialitate, pentru a te inscrie la doctorat?

  4. Cred ca nu e vorba de un careva nivel vulgar, ci de un simplu fapt ca același cuvânt poate avea mai multe sensuri – cuvintele sunt polisemantice. Prin urmare cuvântul „doctor” poate avea sensul și de titlu științific, dar și de medic.

    Titlu de „doctor în științe” se conferă de o anumită autoritate publică și semnifică o recunoaștere oficială a nivelului profesionist/științific atins de deținătorul de titlu.

    Înscrierea la doctorat (cu sensul de instituție în cadrul căreia se efectuează studiile de doctorat) cere satisfacerea anumitor cerințe, cum sunt, spre exemplu: deținerea diplomei de studii de masterat, publicarea unor articole științifice, susținerea unor examene de specialitate etc. Evident că cerințele pot varia de la o țară la alta, dar poate că și de la o instituție la alta, de la o specialitate la alta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s