Cum traducem corect „Computer Algebra System”?

Revin iarăşi la problema terminologiei informatice. Tema de generic am atins-o superficial în articolul „Aplicaţii Matematice” în care am evidenţiat câteva variante de traducere:

  • Sistem de Algebră Computerizată,
  • Sistem de Algebră Computaţională,
  • Sistem de Algebră de Calculator,
  • Sistem Algebric pentru Calculator,
  • Sistem Algebric de Calculator,
  • Sistem Algebric pe Calculator,
  • Sistem Algebric.

Continuă lectura

Anunțuri

Algebra computaţională

Am ezitat mult timp să abordez pe blog subiecte matematice. Succesul blogurilor matematice celebre, despre care am scris anterior (au circa 35-40 de mii de vizitatori zilnic) mi-au dat curajul să încerc… Statistica legată de articolele cu subiecte matematice publicate, mi-a ilustrat că sunt citite de mulţi vizitatori. Aşa că mai revin cu asemenea subiecte.

Algebra computaţională este un domeniu care ţine atât de matematică, cât şi de informatică. Pentru a înţelege specificul domeniului, va trebui să clarificăm succint care este deosebirea dintre algebra tradiţională (abstractă) şi cea computaţională.

Continuă lectura

Aplicaţii Matematice

Cuvântul aplicaţie în română are mai multe sensuri. Conform DEX’98:

APLICÁȚIE, aplicații, s. f.
1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta.
2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică.
3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație.
– Din fr. application.

Sensul la care ne referim nu este în majoritatea dicţionarelor explicative uzuale, dar e folosit pe larg de către informaticieni.

Termenul aplicaţie are şi semnificaţia de Continuă lectura

Despre valori

‎”Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea.”
Ludwig van Beethoven

SoareleMeditaţiile asupra valorilor umane conving fără putinţă de tăgadă că ele constituie un  subiect covârşitor şi inepuizabil.

Omul apare pe lume tabula rasa – psihicul şi mintea lui sunt ca foaia curată – pe ea doar urmează să apară valorile prin educaţie şi trecerea prin câteva etape de formare. Continuă lectura

A scris oare Vieru poezie?

Grigore VieruSunt poezii pe care le porți în memorie din copilărie – de-a lungul întregii vieți,  pe care chiar dacă dorești să le uiți – nu se uită.

Și nu neapărat din cauza genialității lor…

Și nu mă refer neapărat la mostre de tipul: „Cățeluș cu părul creț…” sau „Mama pâine albă coace”…

Una dintre ele e semnată de Grigore Vieru. Nu-mi amintesc s-o fi învățat vreodată. Pur și simplu e în memorie… „Încărcarea” (ca să folosesc un termen modern și bine înțeles) în memoria mea, precum și în memoria altor copii de cândva, s-a făcut neobservat/dirijat prin intermediul sistemului educațional sovietic… Continuă lectura

Ce înseamnă doctor habilitat?

BolognaRevin la subiectul gradelor şi titlurilor ştiinţifice! Anterior, într-un stil puţin ironic, am scris despre titlul de doctor. Statistica legată de acel articol mi-a sugerat ideea revenirii la subiect, deoarece interesul faţă de subiect există şi din păcate în Internet e tratat insuficient de bine în limba română. Actualmente, spre exemplu, sintagma doctor habilitat, dar şi cuvântul habilitat, nu pot fi găsite în nici-un dicţionar explicativ românesc, accesibil online. În schimb cuvântul doctor este tratat suficient de migălos.

În DEX, spre exemplu, găsim următoarele definiţii: Continuă lectura

Informatica şi calculatorul

iPad 3Adesea pot apărea confuzii când ne referim la sensul atribuit termenilor informatici. Confuziile nu sunt din categoria celor rezolvabile rapid. E interesant că se referă chiar şi la noţiunile fundamentale, cum sunt: tehnologia informaţiei şi a comunicaţiilor (TIC), informatică, calculator, program etc.

Să încercăm să vărsăm puţină lumină în acest context. Continuă lectura

Măsura succesului

„Am învăţat că succesul se masoară nu atât
prin poziţia pe care cineva a câştigat-o în viaţă,
cât prin obstacolele pe care
el le-a depăşit încercând să învingă”.

Booker T. Washington

Abraham LincolnLa 7 ani lucra să susţină familia falimentară din cauza titlurilor defecte de proprietate.

La 9 ani i-a decedat mama.

La 22 de ani a eşuat în afaceri.

La 23 de ani n-a fost ales în legislativul statului Illinois.

La 24 de ani a suferit faliment şi 17 ani a achitat datoriile.

La 25 de ani a fost ales în legislativul statului Illinois. Continuă lectura

Despre bloguri

Chiar dacă menţin un blog personal mai mult de 3 ani, descrierea succintă şi, totodată, exhaustiva a acestui concept o consider necesară de mai mult timp. Nu-mi pare o sarcină de loc simplă, existând variate tipuri de bloguri, multiple platforme de menţinere a lor, terminologie nouă asociată bloggingului şi adesea neînţeleasă etc.

În câteva cuvinte blogul poate fi descris ca jurnal personal creat şi menţinut în Internet.

În detaliu – urmează o descriere nefinalizată şi asupra căreia îmi propun să revin ocazional prin completări şi modificări…

Continuă lectura

Ghineologia, ghineologii de pe Bâc şi teoria jocurilor

Pe malurile tulburelului şi necristalinului Bâc jocurile politice sunt în toi. Jocuri cu specific local şi culminare relativă pe 5 iunie, când urmează să se desfăşoare scrutinul chişinăuian pentru funcţia de primar. Slavă Domnului, Chişinăul a avut în decurs de 4 ani primar ales, spre deosebire de republică, ce aşteaptă mai mult de 2 ani să fie ales preşedintele. Băieţandrul de acum 4 ani a prins la puteri şi scăpând de beleaua comunistă, care îi producea mâncărime permanentă, a reuşit să realizeze câte ceva: n-a mai fost arestat de Anul Nou bradul, a dispărut mirosul neplăcut de la staţia de epurare a apelor, au apărut troleibuze noi, cercetate cu interes şi chiar uimire de orăşeni – sunt oare reale?… Totuşi, chiar dacă e cald afară, orăşenii nu uită de facturile care au venit iarna pentru căldură. Iar Dumnezeu a trimis de curând în capitală o ploaie de vară, să reamintească starea dezastruoasă a drumurilor şi canalizaţiei din Chişinău – ploaia a inundat, cu părere de rău, mai multe case şi a „înecat” din nou Gara Feroviară…

Lumea, în mod normal, mai spune şi câte un cuvânt de „ghine” despre activitatea actualei Primării, dar şi mai mult înjură clasa politică, clasa nesăţioşilor care văd „ghinele” în propria activitate – pentru sine şi cei alăturaţi lor şi mai puţin sau deloc pentru alegătorii simpli.

Mai serios, mai puţin serios, ceea ce se întâmplă în Chişinău se aseamănă mult cu o licitaţie… Cum?

Păi se vinde… Primăria Capitalei – care în alegeri constituie o sumă de voturi ale alegătorilor! Pare aiureală! E doar aparent aiureală! Real, cumpărători sunt partidele politice, iar vânzători – alegătorii. Partidele propun preţuri folosind ca valută promisiunile! Alegătorii vând Primăria oferind-o celor care promit mai mult! Un soi de ghineologie„ştiinţă” autohtonă de a promite ghine, care apoi intră pe gât celor care îl cred. Nu căutaţi în Internet acest cuvânt! Veţi găsi doar unul asemănător – ginecologie. Se aseamănă, nu numai prin transcripţie şi pronunţare, unii pot exagera – că şi prin obiectele de studiu… Totuşi… Dacă ultima este o ştiinţă şi practică serioasă, la ai cărei specialişti lumea doreşte să nu ajungă, dar la care apelează cu recunoştinţă când e nevoie, ghineologia e o escrocherie, practicată de şarlatani. Ce nu fac ei în alegeri? Joacă fotbal, volei, aleargă, strâng gunoaie prin parcuri, cântă, spun poezii, se fotografiază solitar, în grupuri de doi, trei şi mai mulţi, se filmează, mai dau câte un ban celor nevoiaşi, mai fac spectacole pe la posturi de televiziune, mai scriu pe bloguri… Au imaginaţie, frate, nu şagă! Şi au pentru ce, că scăpând la troacă, recuperează înzecit tot ce au cheltuit…

În iulie 1994, într-un hotel din Washington, se desfăşura o licitaţie neobişnuită… Nu se vindeau tablouri, monede rare, obiecte de artă, furnitură antică. Se licita o fâşie din spectrul electromagnetic pentru noua generaţie de telefoane mobile, page-re şi alte dispozitive de comunicare. Până la acel moment, Guvernul American nu vându-se vreodată ceva asemănător şi nimeni nu putea spune ce se va întâmpla. Comisia Federală de Comunicaţii (CFC) prognoza rezultatul pentru tot spectrul la 10 miliarde de dolari SUA, dar liderii din industria telecomunicaţiilor au luat în derâdere ideea că ar putea achita o sumă apropiată de cea enunţată.

Când licitaţia a fost lansată, preţurile au început să crească cu zeci de milioane de dolari pe oră. „Era un sentiment de parcă am fi jucat în pocher milioane de dolari” – îşi împărtăşea ulterior impresiile John McMillan, matematician/economist şi specialist în teoria licitaţiilor/jocurilor de la Universitatea Stanford, care a ajutat CFC să organizeze licitaţia. Doar acea primă licitaţie a adus un câştig de 617 milioane de dolari SUA, numai pentru 10 mici licenţe. Următoarea licitaţie din decembrie al aceluiaşi an a adus un câştig de peste 7 miliarde dolari SUA, bâtând toate recordurile de vânzare a bunurilor publice. La începutul anului 2001, câştigurile din vânzarea frecvenţelor erau deja de 42 de miliarde de dolari SUA, urmând să mai fie vându-te încă mii de alte licenţe disponibile.

Lucrurile ar fi putut să aibă altă turnură dacă Guvernul American n-ar fi realizat eforturi serioase în elaborarea regulilor de licitare şi plată. Construirea regulilor a fost o problemă de mare complexitate. CFC a divizat tot spectrul în mii de licenţe. Trebuiau ele toate vândute concomitent ori separat fiecare? Trebuiau colectate cererile şi examinate concomitent, ori să se vândă la licitaţie? Trebuiau alcătuite reguli care să garanteze că licenţele vor ajunge la firmele care le vor folosi rapid şi eficient? Trebuiau excluse posibilităţile de aranjamente între cei ce cumpără pentru a menţine preţuri mici?

Toate aceste întrebări au fost adresate matematicienilor – experţi în teoria jocurilor, care au schiţat strategiile ce urmau să funcţioneze mai bine în condiţii de competitivitate…

Matematicienii, specialişti în teoria jocurilor, s-au isprăvit de minune cu toate dificultăţile unor asemenea probleme practice. Fondatorii teoriei jocurilor nu puteau să-şi imagineze vreodată, că la finele anului 2001 elaborările lor vor aduce câştiguri fabuloase, mai mari de 100 de miliarde de dolari SUA în întreaga lume, doar la aplicarea tezelor teoretice în domeniul licitaţiilor. Teoria jocurilor, care se năştea în anii 1920, ca cercetare a jocului de pocher, a devenit nu numai o ştiinţă cu 9 laureaţi ai Premiului Nobel pentru Economie, dar şi un mare business.

E un citat din articolul: “The Bidding Game”, written by science writer Erica Klarreich with the assistance of Drs. Kenneth Arrow, Robert Aumann, John McMillan, Paul Milgrom, Roger Myerson, and Thomas Schelling for Beyond Discovery®: The Path from Research to Human Benefit, a project of the National Academy of Sciences.

M-am referit la acest articol doar pentru a sublinia că la rezolvarea serioasă a lucrurilor se apelează la specialişti (în situaţia descrisă – la cei din teoria jocurilor). Nu e cazul la noi. Nu reuşeşte barem o reformă în domeniul justiţiei, nemaivorbind de o aplicare serioasă de cercetări ştiinţifice. Veţi spune că nu avem specialişti în asemenea domenii! Nu e adevărat! Avem specialişti! Şi buni! Doar că şi în domeniul ştiinţei domină o situaţie asemănătoare cu cea din societate, la general – ştiinţa e dominată de corupţie şi dacă s-ar aloca bani pentru cercetări serioase/ştiinţifice, ar ajunge la mâncăii care stau de zeci de ani „de strajă la hotarele” finanţării „ştiinţifice”.

Exemplul prezentat ilustrează elocvent de ce e atâta bătaie cu reforma justiţiei! Nu e vorba doar de putere! E vorba de sume fabuloase de bani, care pot fi câştigate dictând într-un fel sau altul regulile de joc.

Să participăm ori nu la alegeri? Odată ce suntem alegători, suntem deja jucători ai jocului numit alegeri. Neprezentarea la urna de vot, e doar una dintre posibilele strategii… Fiecare trebuie să aleagă cea mai bună strategie pentru sine şi pentru întreaga societate.

Şi viaţa, şi alegerile sunt jocuri – să nu ne ratăm şansa din ele!