Educaţie

Lumea nu crede că matematica e simplă
fiindcă nu-şi dă seama cât de complicată e viaţa
John Louis von Neumann

Optimizarea matematică (metode de optimizare, programarea matematică)

  1. Iniţiere în programarea matematică
  2. Modele economico-matematice celebre
  3. Metoda grafică în programarea matematică
  4. Mulţimi poliedrale, vârfuri şi soluţii admisibile de bază

Fundamentele programării

  1. Iniţiere în sistemele de numeraţie
  2. Sisteme de numeraţie poziţionale
  3. Operaţii aritmetice în sisteme de numeraţie poziţionale
  4. Codul direct, codul invers şi codul complementar
  5. Numere în virgulă fixă şi în virgulă mobilă

Sisteme de algebră computaţională

  1. Aplicaţii Matematice
  2. Cum traducem corect „Computer Algebra System”
  3. Algebra Computaţională
  4. Aritmetica Algebrei Computaţionale

Teoria jocurilor

  1. Dilema deţinutului
  2. Dilema deţinutului [continuare] – perspectiva altruism/egoism…
  3. „Dilema deţinutului” şi „măgarul lui Buridan”

Catedra de Matematică Aplicată

Teze de an pentru MA şi MnI:

Teze de licenţă pentru MA şi MnI:

  1. Algoritnul Lemke-Howson de aflare a echilibrului Nash în jocul bimatriceal mixt

Teze de doctorat:

  1. Jocuri Pareto-Nash-Stackelberg: modele, principii şi algoritmi – Lozan Victoria
  2. Algoritmi de determinare a mulţimilor Nash în jocuri polimatriceale în strategii mixte – Cîrnaţ Maria

Catedra de Informatică Aplicată

Teze de an:

Teze de licenţă:

  1. SEO,  Popa Ion (IA32)

Teze de masterat:

  1. Platforme online pentru reţele sociale

Pot fi contactat pe adresa: v.ungureanu@ymail.com

La perfectarea tezei de licenţă se va ţine cont de indicaţiile de mai jos.

Cadru general al tezei de licenţă

Teza de licenţă constituie o investigaţie sistematică a unui domeniu, sintetizând studiul critic al problemei. Teza va implica formularea de idei sau arii de cercetare, care pot fi calitative (implică finalităţi explorative, colectare de date şi analiza lor) sau cantitative (implică o ipoteză empirică, demonstrabilă experimental). Originalitatea tezei de licenţă porneşte de la aplicabilitatea acesteia în plan profesional sau social. Una dintre componentele esenţiale ale tezei de licenţă este aplicabilitatea socială sau tehnologică a acesteia.

Drept rezultat al elaborării şi susţinerii tezei de licenţă, studentul va fi capabil să soluţioneze independent o problemă legată de domeniul său de studiu, pe baze ştiinţifice, în cadrul unui proiect de cercetare/aplicare şi va fi capabil să îşi prezinte lucrarea de sinestătător. Modul în care va fi realizată teza ţine de domeniul de formare profesională în care este încadrat. Dar în mare măsură, teza de licenţă constituie fie o cercetare mai profundă, realizată în baza unui micro-experiment, fie o lucrare elaborată în baza unui studiu de caz.

Cadrul normativ propriu tezelor de licenţă vizează, indiferent de domeniul de formare profesională la care este susţinută, următoarele Rigori:

  • La elaborarea tezei sunt admişi studenţii care au realizat integral programului de studii şi au acumulat numărul respectiv de credite academice.
  • Teza de licenţă se cuantifică în credite academice şi este evaluată în mod distinct cu notă care se reflectă în foaia matricolă, procesul verbal al Comisiei pentru examenul de licenţă, în suplimentul la diplomă.
  • Tematica tezelor de licenţă se va confirma nu mai târziu de semestrul V.
  • În cazul în care teza de licenţă nu a fost elaborată sau aceasta nu a fost evaluată cu o notă de promovare, studentul nu poate pretinde la diploma de licenţă.
  • Evaluarea tezei va fi efectuată de către comisia pentru examenul de licenţă.
  • Evaluarea tezei de licenţă va avea loc în trei aspecte majore:
    1. Conţinutul şi forma de prezentare. Teza de licenţă în sine la nivel de conţinut şi formă de prezentare. Proiectul de cercetare va fi scris în limba de studiu.
    2. Procesul de realizare a studiului/cercetării ca atare. Studentul va prezenta un rezumat înainte de susţinere, în care va reflecta asupra procesului de elaborare a tezei şi a aplicării materialelor utilizate. Autoevaluarea minimalizează posibilitatea plagierii proiectului.
    3. Susţinerea tezei de licenţă va consta din prezentarea cercetării, timp de 15-20 minute (cu ajutorul mijloacelor tehnice), şi va fi urmată de discuţii. Susţinerea proiectului de cercetare este publică.

Teza de licenţă va conţine:

  1. Foaia de titlu,
  2. Rezumatul (într-o limbă de circulaţie europeană),
  3. Introducerea (va conţine argumentarea necesităţii studiului, ipoteza de cercetare, metodologia, aplicabilitatea acestuia, relaţia cu problemele social-economice ale republicii sau lumii, revizuirea structurii tezei şi menţionarea concluziilor majore),
  4. Conţinutul (prezentarea teoretică a problemei de cercetare, descrierea ipotezei de lucru în raport cu metodologiile aplicate, polemica ştiinţifică majoră vis-a-vis de problema de cercetare, prezentarea şi analiza datelor, studiul experimental/bibliografic, analiza studiului),
  5. Concluziile (se va demonstra aplicabilitatea concluziilor şi recomandările elaborate),
  6. Referinţele bibliografice,
  7. Anexele (chestionare folosite pentru interviuri, texte ce nu au fost publicate, scheme, legislaţie, etc.).

Volumul tezei de licenţă depinde de profilul absolventului. Pentru domeniile de formare profesională cu profil real, teza va conţine 30 – 40 pagini, pentru profilul socio-uman de la 40 la 60 de pagini. Menţionăm însă că volumul va fi fixat de catedra de specialitate responsabilă de formarea profesională iniţială în domeniu.

Elemente de tehnoredactare a tezei de licenţă:

  1. Tezele se scriu pe hârtie albă, format A4, dimensiunea 210×297 cm, pe o singură parte a hârtiei.
  2. Paginile tezei au câmp: în stânga – 30 mm, sus – 25 mm, dreapta – 10 mm, jos – 25 mm.
  3. Teza se redactează computerizat utilizându-se semnele diacritice corespunzătoare: font – 10-12 pt, la 1,5 intervale.
  4. Pe o pagină vor fi scrise 31 de rânduri, iar un rând va conţine 65 de semne tipografice.
  5. Caracterul literelor: cursivul/italic se foloseşte pentru cuvintele de origine străină, titluri de cărţi sau periodice, un cuvânt sau un pasaj care merită a fi pus în evidenţă, aldinul/bold se foloseşte pentru titlurile capitolelor şi subcapitolelor, evidenţierea propoziţiilor sau frazelor ce trebuiesc memorate.
Lucrari la TIC:
I                  – Eseu USM
II                –  Viza
III-VI       –  MS WORD
VI’             –  MS Word – o „cartulie” in psihologie
VII-X        – MS Excel
XI-XII      – MS Paint
XII’           – MS Paint – o imagine proprie
XIII-XIV – MS Power Point
XV              – Referat: Calculatorul si prelucrarea informatiei
XVI            – Referat: SO Windows
XVII          – Referat: MS Word
XVIII        – Referat: MS Excel
XIX            – Referat: Internetul
XX              – Referat: MS Power Point

Subiecte de examinare la „Metode de optimizare”

  1. Concepte de bază  în pr. matem (preliminarii)
  2. Exemple practice de PPM (rep. efic. a res. lim.; pr. dietei ; pr. transp.)
  3. Forme de scriere a PPL. T-ma de echivalenţă.
  4. Interpr. geom. ale PPL. Subsp. lin. şi afine. Mulţimi convexe. Exemple.
  5. Interpr. geom. ale PPL. Vârfuri şi s.a.b. T-le 1-3.
  6. Interpr. geom. ale PPL. Vârfuri şi s.a.b. T-le 4-5.
  7. Metoda Gauss-Jordan la rez. PPL
  8. Metoda simplex. Criteriul de selectare a liniei pivot.
  9. Metoda simplex. Criteriul de selectare a coloanei pivot.
  10. Metoda simplex. Criteriul de optimalitate şi cel de nemărginire.
  11. Metoda simplex. Ordonarea calculelor. Tabelul simplex.
  12. Metoda simplex. Metode de determinare a s.a.b. iniţiale.
  13. Algoritmul simplex.
  14. Dualitatea în PL. Lemele 1-4.
  15. Teorema fundamentală a dualităţii.
  16. Teorema ecarturilor complementare.
  17. Rezolvarea pr-lor cuplului dual.
  18. P-ma de transport. Formularea şi propr. de bază (t-ma 1).
  19. P-ma de transport. Formularea şi propr. de bază (t-ma 2).
  20. Metode de determ. a planului iniţial de tr-t.
  21. Trecerea de la un plan la altul îmbunătăţit. Cicluri. Redistribuire.
  22. Potenţiale. Criteriul de optimalitate.
  23. Metode de rezolvare a pr-lor de tr-t.
  24. Progr. neliniara necond. T-le 1-2.
  25. Progr. neliniara necond. T-ma 3.
  26. Problema clasică de optimizare condiţionată. Metoda substituţiei.
  27. Problema clasică de optimizare condiţionată. Metoda Lagrange. Teorema Lagrange.
  28. Problema clasică de optimizare condiţionată. Principiul Lagrange de ordinul doi. Procedeu de soluţionare.
  29. Principiul de optimalitate pentru problema cu funcţii componente diferenţiabile (teorema 1) si restrictii inegalitati.
  30. Principiul de optimalitate pentru problema cu funcţii componente diferenţiabile (teorema 2), restrictii inegalitati si conditii de nenegativitate.
  31. Cond. de opt. pentru prob. gen. cu funcţii componente diferenţiabile. Utilizarea „practică” a condiţiilor de optimalitate.
  32. Funcţii convexe. Criterii de convexitate. Teorema Kuhn-Tucker.
  33. Metode numerice de optimizare unidimensională. Metoda gradientului pentru problema necondiţionată. Teorema de convergenţă.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s